Lucruri Periculoase. Amy Blankenship

Скачать книгу

se deschise și unul dintre lupi intră, închizând ușa în spatele lui.

      âˆ’ Ce ai găsit? întrebă Anthony.

      Membrul haitei părea foarte nervos și și-a dres glasul. − Am rămas în spatele lui așa cum mi-ați ordonat să văd dacă preotul s-a întors la biserică. Nu eram acolo de mult timp când tot iadul a izbucnit la biserică și în cimitirul din spatele ei. Oamenii apăreau din dreapta și din stânga, majoritatea venind din nicăieri. Se opri și înghiți nervos înainte de a adăuga: − Atunci am observat că Jewel era cu ei.

      âˆ’ Unde e ea? întrebă Anthony, în timp ce micșora distanța dintre ei cu pași rapizi. − De ce nu ai adus-o cu tine?

      Lupul s-a retras cu panică în ochi, știind că aducerea unei vești rele la cunoștința lui alfa nu era niciodată un lucru bun. − N-am putut, tremură el.

      Mâna lui Anthony a țâșnit brusc și-l apucă pe subordonat de gât, ridicându-l în aer. − Ești un vârcolac. De ce nu ai luat-o pur și simplu?

      âˆ’ Era înconjurată de alți shifteri... prea mulți, explică lupul, ridicându-și mâinile pentru a încerca să atenueze o parte din presiunea din jurul lui.

      Mâna lui Anthony se strânse și ochii i se schimbară într-o culoare aurie înfiorătoare. Fratele său s-a întors în sfârșit din Italia, era sigur de asta. − Te-am învățat sau nu cum să te lupți cu altă haită? Fratele meu nu se poate măsura cu tine. Era o minciună. Lupul acesta ar fi acum într-un șanț undeva, dacă ar fi îndrăznit să lupte cu Andreas Valachi.

      âˆ’ Nuuuuuu luuuuuupi, zise răgușit lupul în timp ce încerca să respire.

      Anthony își întoarse atenția spre omul pe care-l strângea și-și îndepărtă mâna, văzând că aproape îl ucisese. − Dar cine? a întrebat el cu o furie abia reținută în vocea lui.

      Lupul zăcea pe burtă, la podea, încercând să-și recapete respirația. Se ridică în mâini și în genunchi, înainte de a-și lăsa fruntea pe podeaua de marmură rece. Își dezveli spatele gâtului, în semn de supunere dorind să fugă oricând ar avea o șansă.

      âˆ’ Pisicile... am mirosit pisici, a spus el după câteva secunde, − Pantere și jaguari... mulți ca ei. El își ridică capul și văzu cum ochii lui Anthony se îngustau amenințător. Rapid adăugă: − Era o panteră care o proteja la fiecare pas. Locul colcăia și de vampiri. O parte din biserică a explodat, apoi a apărut o mașină de poliție.

      Anthony stătea acolo încercând să-și stăpânească mânia în creștere. Cu toate acestea, cu cât stătea mai mult acolo, cu atât devenea mai supărat. Planul său de a-și recupera partenera fugară a eșuat în mod repetat fie din cauza acțiunilor sale fie din cauza acțiunilor subordonaților săi ignoranți.

      El îi făcu un semn gărzilor să se apropie. − Duceți-l la subsol unde poate să se gândească la fapta lui.

      Lupul se ridică în genunchi cu o expresie plină de rugăminți pe față. A auzit povești despre subsol și ce conținea acesta. Unii dintre vârcolacii care au supraviețuit torturii aveau încă cicatrici pe corpul lor pentru a le aduce aminte de asta. Se văită jalnic când a fost prins de brațe de gărzi și a fost ridicat în picioare.

      Gărzile nu s-au uitat la fața lui și nici i-au spus nimic liniștitor sau jignitor. Dacă ar fi fost după ei, l-ar fi lăsat să fugă. Pentru ei, domnișoara Jewel avea toate motivele să fugă de șeful lor alfa. Era nefericită și, în ciuda celor mai bune încercări ale lui Anthony, nu l-ar fi iubit niciodată. Să trăiască așa, bazându-se pe nenorocirea altora, nu era adevărata cale a vârcolacilor... era calea bandelor de nelegiuiți.

      La un moment dat, ei protejaseră omenirea de răul care amenința să o cuprindă. Acum, cu excepția câtorva triburi situate în Statele Unite și în străinătate, erau toți răi. Nu era de mirare că oamenii făceau filme în care erau descriși ca niște câini turbați care provocau moarte și distrugere.

      Anthony urmări gărzile până la subsol și rânji când tânărul vârcolac se smiorcăia liniștit. Pivnița conacului a fost transformată într-o mare cameră subterană de tortură, care acoperea vreo mie de metri pătrați. Lanțurile atârnau de peretele opus, cu cătușe atașate pentru a ține o persoană în poziție verticală lipită de piatra rece.

      ÃŽn partea dreaptă era o masă acoperită cu biciuri și cravașe de călărie de diferite dimensiuni. Într-un focar în care ardea focul erau câteva fiare de înfierat care erau folosite pentru marcat animalele, și pe care Anthony le folosise rar. În cele din urmă, pe peretele din fața acestuia se afla un rând de celule care adăposteau câțiva ocupanți.

      Câțiva vârcolaci se mișcau prin umbre, pregătind mai multe dispozitive pentru un invitat special pe care Anthony fusese destul de norocos să-l găsească cu câteva săptămâni în urmă. S-au oprit și au privit cu curiozitate când alfa a intrat în cameră cu paznicii lui și cu un nou lup de disciplinat.

      Anthony se opri în timp ce gardienii au încătușat lupul pe perete și s-au dat la o parte când au terminat.

      âˆ’ Ce vrei să facem, domnule Anthony? întrebă cel mai bătrân vârcolac.

      âˆ’ Vreau să te asiguri că-l înveți o lecție, Boris, răspunse Anthony. – N-a reușit să-mi aducă înapoi mireasa și trebuie să învețe că eșecurile nu sunt tolerate.

      Boris se uită la băiat și oftă în interior. − E doar un băiat.

      âˆ’ Atunci va învăța de tânăr, răsună fără emoții vocea lui Anthony.

      Boris ridică o mână plină de cicatrici și le făcu semn celor doi vârcolaci. S-au apropiat și au rupt cămașa de pe spatele tânărului lup. Boris ridică un bici cu nouă cozi și-l pocni în aer. Lupul încătușat tremură făcându-l pe Anthony să rânjească.

      Boris se așeză la aproximativ doi metri în spatele celui tânăr și-l plezni cu biciul. Tânărul lup țipă la mușcătura biciului de pe spate. Țipătul continua, în timp ce Boris lovească mai departe pielea până acum neatinsă. În cele din urmă, el s-a oprit și

Скачать книгу