Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil. Serghei Gordienko

      Plictisitor! Babashev nu a observat mirarea mea. Bine. Vrem serios să ne ocupăm de Alianță.

      Corect. Nu v-ați răzgândit încă să mă includeți în comitet? – omit cuvântul ,,executiv,, ca să evit suspiciunile.

      Nicidecum, Istomin. Pe cuvânt de onoare.

      A doua zi toată piața din fața palatului prezidențial, Casa Rosada, era inundată cu trupe militare. Marinarii s-au aliniat lasând la vedere panglica albastră de la avenida din 25 mai, în urma lor s-a aliniat infanteria cu căști germane și epoleți francezi. Lângă palat, înaintea monumentul generalului Belgrano, s-a aliniat regimentul de grenadieri ecveștri, gătiți în uniforma lor ei se asemănau foarte mult cu militarii noștri din trupa de leib-draguni. Am observat doar trei deosebiri – botforii de lac, mantia și manușile lungi, albe. Vântul făcea să tremure elegant stegulețele albastre cu margine albă de pe vârfurile lăncilor. La monumentul comandorului Garai, fondatorul orașului Buenos Aires, s-au aliniat  studenții școlii de cadeți, corpul marin și artileria ecvestră. Președintele republicii, doctorul Irigoen cu escorta sa de miniștri și generali întâmpina parada. Pedeștrii băteau cadența în stil prusac, le străluceau conurile în formă de grenadă de pe cască și pandantivele verzi de pe epoleți. Sub zgomotul armelor, a defilat artileria ecvestră pe cai faimoși. Plutoanele gărzii de călăreți au trecut unul câte unul, se deosebeau frumos cu reverele roșii a mundirelor și pamatuful sultanelor albe pe coifurile înalte. Subofițerii de marină în pantaloni albi și mundire negre scurte, cadențau în pas larg, liber, menținând o aliniere ideală. Toate acestea creau o atmosferă solemnă, de sărbătoare.

      Uite așa trebuie să trecem noi prin Petrograd, -a comentat Babashev.

      Mai bine prin Sanct-Peterburg, am comentat eu în gând.

      Seara tot orașul era iluminat, ca în zi de carnaval. Totul era inundat de râsete, lumină și femei în haine de culori aprinse. Pe noi ne-a cuprins fiorul sărbătorii și contopindu-ne cu mulțimea, am colindat până dimineață pe străzile orașului și în cafenea am dansat tango cu frumoasele argentiniene.

      Nu e totul pierdut, domnilor, a declarat tare Slastnițchii în pauza dintre dansuri. De aici vom continua lupta în Petrograd, ne va fi și nouă la fel de vesel și peste un an-doi. Vom crea legături în Europa, vom găsi pe cei care mai sunt încă în Russia și vom răsturna regimul bolșevicilor! Domnule Istomin, dumneavoastră v-a mai rămas cineva acolo? Sau poate v-a mai rămas chiar și ceva. Cum vom ridica poporul? Ei acum toți îi cred orbește pe bolșevici sau se tem de ei până la moarte.

      Babashev și Rudzevici îl ascultau atent pe Slastnitzchii și la fel de atent mă priveau pe mine. M-am făcut că sunt foarte pasionat de atmosfera de sărbătoare și nu am înțeles că ar vrea să treacă la o discuție în care să î-mi deschid sufletul.