a puterii ce vor urma. Se propune să fie acordată susținere financiară grupului de bolșevici, conducători care se află în Elveția. Pentru înfăptuirea revoluției Ghelifand cere 20 milioane de ruble.
Raportul serviciului secret. Copenhaga. Februarie anul 1915.
Consilierul de Stat al Danemarcei s-a reântors din Petrograd, unde și-a îndeplinit misiunea de mediator și s-a întâlnit cu Împăratul și miniștrii Sazonov și Vite și adăugător cu împărăteasa văduvă Maria Fedorovna. Ultima a fost de acord să ajute la încheirea unui tratat de pace. Restul au refuzat.
Raportul serviciului secret. Berlin. Aprilie anul 1915.
Conducătorul serviciului secret Shteinvax a primit de la Ministerul Afacerilor Externe 150 000 de mărci pentru a fi folosite la elaborarea manifestelor și broșurilor în limba rusă. Tot materialul a fost transmis prin rețeaua de agenți în Russia.
Notița lui Proscurin:
Unde-s contramăsurile noastre?
Raportul serviciului secret. Berna. Mai anul 1915.
Din surse neverificate Ghelifand (Parvus) s-a întâlnit cu Ulianov (Lenin). Amănunte nu sunt cunoscute.
Raportul serviciului secret. Copenhaga. Anul 1915.
Ghelifand (Parvus) a deschis la Copenhaga institutul pentru studierea cauzelor războiului mondial cu participarea revoluționerilor imigranți Fiurstenberg (Ganețkii), Urițkii (Borețkii), Ciudnovskii și alții
Raportul serviciului secret. Petrograd. Iulie anul 1915.
Consilierul de Stat al Danemarcii a venit repetat la Petrograd cu propunerea să fie începute negocierile privitor la încheierea tratatului de pace. Împăratul și Ministrul Afacerilor Interne Sazonov au refuzat.
Raportul serviciului secret. Copenhaga. 25 ianuarie anul 1916.
Ambasadorul german la Copenhaga, Brokdorf-Ranțau a raportat cancelarului, că acel un milion de ruble ce a fost alocat de ministerul finanțelor pentru organizarea revoluției a fost adus de Ghelifand (Parvus) la Petrograd și se folosește conform destinației.
Raportul serviciului secret. Berna. August anul 1916
Ambasadorul german la Berna l-a recrutat pe eserul Tzivin, care anterior lucra pentru serviciul de spionaj austro-ungar, cu achitarea muncii în mărime de 140 franci elvețieni. Germanii i-au achitat lui Tzivin 125 mii de franci elvețieni. Romberg a recrutat deasemenea și pe socialistul finladez Chesciula. Ambii au legături cu bolșevicii: Ulianov (Lenin), Radosliskii (Zinoviev), Buharin și alții
Raportul serviciului secret. Berlin. Octombrie anul 1916
Conform rezultatelor cercetării noastre Vă comunicăm, că Ghelifans (Parvus), cunoscut revoluționer marxist, născut în gubernia Minsk, din anul 1911 a fost recrutat de Comandamentul General german. Acum în mod activ lucrează în Constantinopol pe lângă generalul fon Sanders. Încurajează guvernarea turcă către războiul contra Russiei.
Raportul serviciului secret. Berlin. Octombrie anul 1916.
În taberele prizonierilor de război, serviciul de spionaj a creat ”Comitetul de propagandă revoluționară” în Olanda, ”Uniunea pentru eliberarea Ucrainei” în Austria, ”Comitetul ajutorului intelectual acordat prizonierilor de război din Germania și Austria” în Geneva.
Notița lui Proscurin:
Uniunea pentru eliberareaUcrainei… Nemții lucrează nu doar pe elemente de revoluție. Lucrează și cu harta națională.
Raportul serviciului secret. Berlin. Noembrie anul 1916.
Secretarul de Stat al Afacerilor Externe a Germaniei, Iasov a transmis un demers către Ministrul Finanțelor în vederea alocării a 5 milioane de mărci pentru finanțarea propagande revoluționare în Russia.
Raportul serviciului secret. Berna. Noembrie anul 1916.
Revoluționerul finlandez Keskiula, transmite contrasionajului corespondența lui Ulianov (Lenin) cu bolșevicii în Russia. Conducătorul contraspionajului german, Steinwachs cere Ministerului afacerilor externe a Germaniei să se achite lui Keskiula, 20 mii de mărci lunar pentru editarea ziarelor și broșurilor lui Ulianov.
Raportul directorului biroului de detectivi francez ”Bint și Sabmin”, depus pe numele lui Krasilnikov, administratorul Departamentului poliției Imperiale Ruse.Tziurih. 30 decembrie anul 1916.
Conform instrucțiunii Dumneavoastră vă comunicăm, că la 28 decembrie revoluționerul rus Ulianov (Lenin) a părăsit locul să de trai din Tziurih și a plecat la Bern, unde a intrat în clădirea consulatului german și a rămas acolo până la ziua următoare.
Petrograd. 31 decembrie anul 1916
Valerii Sergheievici, Vă mulțumesc, că a-ți binevoit azi să vă rețineți. Cum merge serviciul? Pe mine mă interesează, înainte de toate, concluziile și recomendațiile Dumneavoastră.
Pun pe masă mapa cu fișa de raport.
Primele douăzeci de pagini – sunt o analiză a informațiilor din surse confidențiale și din resurse publice. Ultimele trei – sunt recomendațiile mele pentru acțiunile noastre de mai departe.
Expuneți esența.
Ascult. La începutul războiului Imperiul nostru suferea de boala ghermanofobiei și spionomaniei, ceea ce absolut normal. Dar extrema era prea evidentă. Noi am respins de la noi nemții, care majoritatea din ei demult nu se mai consideră nemți, s-au botezat la ortodoxortodocși, s-au rusificat iar limba germană au învățat-o doar la gimnaziu. Numele de familie le-a rămas așa doar ca o amintire despre proveniență. Cel mai mult au simțit asta desigur cei care au o anumită clasă în societate – muncitorii la uzină, muncitorii la fabrică, bacherii, oamenii de știință, profesorii, moșierii. Apoi am început să ne bănuim reciproc, necătând la credință, la origine și clasă socială. Germania în primul an de război a dus acțiunile armate în mod conștiincios, dar începând cu anul 1915 a început activ să caute posibilitate semnării unui acord de pace.
De ce?
Cred eu, nemții au conștietizat, că Austro-Ungaria nu este un aliat puternic, iar având aliați doar Franța și Anglia le-ar fi fost greu să ne biruie pe noi. Aceasta a fost menționat într-un raport pe pagina a opta al raportului meu. Ca variantă se examina scoaterea din război a uneia dintre țările Antantei prin încheierea unui acord de pace. De dorit pe Russia. Atunci Germania ar fi avut ocazia să transfere toate armatele sale pe frontul vestic și după victoria asupra Angliei și Franței din nou să lupte cu noi, dar deja numai cu noi.
Rezonabil.
Nemții au bătut insistent în ușile celor mai înați Demnitari, pentru ca cu ajutorul lor să obțină pacea dorită, dar fără rezultat. Deaceea au schimbat tactica – au trecut să lucreze printre prizonierii noștri, printre străini și printre populația de pe teritoriul neocupat de ei. În ultimul timp, ei tipăresc și distribuie literatură propagandistică, iar noi până în prezent lucrăm cu inerția ce o avem din anul 1914 – căutăm șpioni și distrugători. Germania însă, practic nu pune în joc cartea nemților ruși, dar se străduie să schimbe complet atârnarea populației
