faptul că aceşti candidaţi ai timpului au fost admişi în serviciul Paradisului. O perioadă de timp nedeterminată, depinzând de lungimea şi de natura ascensiunilor lor de creaturi, ei vor întârzia pe acest circuit interior de împlinire spirituală progresivă. Din acest circuit interior, pelerinii ascendenţi trec la reşedinţa interioară a Paradisului şi sunt admişi în Corpul Finalităţii.
14:5.5 (159.1) Pe parcursul sejurului vostru pe Havona ca pelerini ai ascensiunii, vă va fi permis să vizitaţi liber lumile circuitului la care aţi fost afectaţi. Voi puteţi de asemenea să vă întoarceţi pe planetele circuitelor pe care le-aţi traversat deja. Şi toate acestea sunt posibile celor care locuiesc pe cercurile Havonei, fără ca ei să aibă nevoie să fie transportaţi de supernafimi. Pelerinii timpului pot să se echipeze ei înşişi pentru a traversa spaţiul „cucerit”, însă ei trebuie să facă recurs la o tehnică impusă pentru a traversa spaţiul pe care nu l-au cucerit; un pelerin nu poate nici părăsi Havona, nici să avanseze dincolo de circuitul la care este afectat fără ajutorul unui supernafim transportor.
14:5.6 (159.2) Există o originalitate liniştitoare în această vastă creaţie centrală. Pe lângă organizarea fizică a materiei şi constituţia de bază a ordinelor fundamentale a fiinţelor inteligente şi altor lucruri vii, lumile Havonei nu au nimic în comun între ele. Fiecare dintre aceste planete este o creaţie originală, unică şi exclusivă, fiecare planetă este o producţie incomparabilă, superbă şi perfectă. Iar această diversitate de individualităţi se întinde la toate caracteristicile aspectelor fizice, intelectuale şi spirituale ale existenţei planetare. Fiecare dintre aceste sfere de perfecţiune în număr de un miliard a fost dezvoltată şi înfrumuseţată conform planurilor Eternului de Zile rezident. Şi tocmai acesta este motivul pentru care nu pot fi găsite două lumi asemănătoare.
14:5.7 (159.3) Nu înainte de a fi traversat ultimul din circuitele Havonei şi vizitat ultima din lumile Havonei tonicul aventurii şi stimularea curiozităţii vor dispărea din carierele voastre. Şi atunci, impulsul, ţâşnirea înaintea eternităţii, va înlocui înaintaşul său, atracţia aventurii timpului.
14:5.8 (159.4) Monotonia este un semn de imaturitate a imaginaţiei creatoare şi a inactivităţii coordonării intelectului cu darurile spirituale. Atunci când un muritor ascendent începe să exploreze aceste lumi celeste, el a atins deja maturitatea emoţională, intelectuală şi socială, dacă nu spirituală.
14:5.9 (159.5) Atunci când avansaţi din circuit în circuit în Havona, nu numai că veţi fi confruntaţi cu schimbări la care nici măcar nu aţi visat, însă uimirea voastră va fi inexprimabilă, chiar şi în interiorul fiecărui circuit, atunci când progresaţi de la o planetă la alta. Fiecare dintre această o mie de milioane de lumi de studiu este o veritabilă universitate a surprizelor. Cei care traversează aceste circuite şi parcurg aceste lumi gigantice încearcă o uimire continuă şi o mirare fără sfârşit. Monotonia nu face parte din cariera Havonei.
14:5.10 (159.6) Iubirea aventurii, curiozitatea şi teama de monotonie - aceste trăsături inerente naturi umane în evoluţie - nu au fost puse acolo doar pentru a agasa şi a vă plictisi pe parcursul scurtului vostru sejur pe pământ, ci mai degrabă pentru a vă sugera că moartea nu este decât începutul unei cariere de aventuri fără sfârşit, viaţa perpetuă de anticipări, o eternă călătorie de descoperiri.
14:5.11 (160.1) Curiozitatea - spiritul de investigaţie, nevoia de a descoperi, impulsul de a explora - fac parte din darurile înnăscute şi divine ale creaturilor evolutive ale spaţiului. Aceste impulsuri naturale nu v-au fost date pur şi simplu pentru a fi frustraţi şi refulaţi. Este adevărat că adesea trebuie să restrângeţi aceste impulsuri ambiţioase pe parcursul scurtei voastre vieţi terestre şi să suportaţi numeroase decepţii, însă speranţele voastre sunt destinate să fie pe deplin realizate şi glorios satisfăcute pe parcursul lungilor epoci care urmează.
6. Scopul universului central
14:6.1 (160.2) Havona celor şapte circuite are activităţi imens de întinse. În mare, putem să le descriem după cum urmează:
14:6.2 (160.3) 1. Activităţi havoniene.
14:6.3 (160.4) 2. Activităţi paradisiace.
14:6.4 (160.5) 3. Activităţi finite-ascendente - evolutive Suprem-Ultime.
14:6.5 (160.6) Numeroase activităţi superfinite se exercită în universul havonian al epocii prezente, într-o incredibilă diversitate de faze absonite şi alte funcţionări mentale şi spirituale. Este posibil ca universul central să servească numeroaselor ţeluri care nu îmi sunt revelate, deoarece el funcţionează în numeroase maniere care depăşesc înţelegerea minţii create. Mă voi strădui cu toate acestea să descriu cum această creaţie perfectă contribuie să satisfacă şapte ordine de inteligenţe universale şi să contribuie la nevoile lor.
14:6.6 (160.7) 1. Tatăl Universal- Prima Sursă-Centru. Dumnezeu Tatăl extrage o satisfacţie parentală supremă din perfecţiunea creaţiei centrale. El se bucură de experienţa plenitudinii iubirii pe nivele apropiate de egalitate. Creatorul perfect este satisfăcut divin de adorarea creaturilor perfecte.
14:6.7 (160.8) Havona îi oferă Tatălui satisfacţia supremă a împlinirii; perfecţiunea realizată în Havona compensează întârzierea impusă de spaţiu-timp impulsului etern al expansiunii infinite.
14:6.8 (160.9) Tatăl se bucură de faptul că frumuseţea divină a Havonei corespunde celei proprii. Mintea divină se mulţumeşte să ofere un model perfect de armonie schiţată tuturor universurilor în evoluţie.
14:6.9 (160.10) Tatăl nostru contemplă universul central cu o plăcere perfectă, deoarece această creaţie revelează demn realitatea spirituală a tuturor personalităţilor universului universurilor.
14:6.10 (160.11) Dumnezeul universurilor înfăţişează favorabil Havona şi Paradisul ca eternul nucleu de putere pentru toate expansiunile ulterioare ale universului în timp şi spaţiu.
14:6.11 (160.12) Tatăl Etern consideră cu o satisfacţie fără sfârşit creaţia Havonei ca un scop demn şi atrăgător pentru candidaţii ascendenţi ai timpului, micii săi copii muritori ai spaţiului ajungând în căminul etern al Tatălui lor Creator. Iar Dumnezeu este plin de plăcere către universul Paradis-Havona în calitate de cămin central al Deităţii şi al familiei divine.
14:6.12 (160.13) 2. Fiul Etern- a Doua Sursă-Centru. Fiului Etern, magnifica creaţie centrală îi aduce dovada eternă că asocierea familiei divine -Tată, Fiu şi Spirit - este eficientă. Este fundamentul spiritual şi material al unei încrederii absolute în Tatăl Universal.
14:6.13 (160.14) Havona furnizează Fiului Etern o bază aproape nelimitată pentru realizarea mereu crescătoare a puterii spiritului. Universul central a oferit Fiului Etern cadrul în care acesta a putut să demonstreze, cu certitudine şi siguranţă, spiritul şi tehnica slujirii manifestării pentru a instrui pe Fiii săi Paradisiaci asociaţi.
14:6.14 (161.1) Havona este realitatea pe care se bazează controlul gravitaţiei de spirit al universului universurilor de către Fiul Etern. Acest univers procură Fiului împlinirea dorinţei sale părinteşti, reproducerea spirituală.
14:6.15 (161.2) Lumile Havonei şi locuitorii lor perfecţi sunt demonstraţia iniţială şi etern finală că Fiul este Cuvântul Tatălui. Astfel, conştiinţa Fiului ca complement infinit al Tatălui este perfect satisfăcută.
14:6.16
