Thor.
Merek ridică din umeri.
"Familia mea nu are niciun pic de mâncare. Ei trebuie să mănânce. Nu am niciun pic de şcoală, sau orice aptitudini de orice fel. Furtul este ceea ce ştiu. Nimic important. Mai mult mâncare, în general. Orice altceva îi ajută de pe azi pe mâine. Am scăpat cu asta de ani de zile. Apoi am fost prins. De fapt acum m-au prins a treia oară. A treia oară e cel mai rău."
"De ce?" întrebă Thor.
Merek tăcu, apoi clătină încet din cap. Thor putea vedea cum ochii i se umplu de lacrimi.
"Legea regelui este strictă. Nicio excepţie. A treia abatere, îți taie mâna."
Thor era îngrozit. Privi în jos la mâinile lui Merek ; ambele erau acolo.
"Nu au venit încă după mine ", spuse Merek. "Dar vor veni."
Thor se simți groaznic. Merek privi în depărtare, ca și cum s-ar fi ruşinat, şi Thor făcu la fel, nedorind să se mai gândescă la asta.
Thor își puse capul în mîini, capul care îl omora, încercând să-și adune gândurile. Ultimele câteva zile păreau un vârtej; atât de multe se întâmplaseră atât de repede. Pe de o parte, simţi un sentiment de succes, de răzbunare: el a văzut viitorul, a prevăzut otrăvirea lui MacGil și l-a salvat de ea. Poate că, până la urmă, soarta putea fi schimbată, – probabil că destinul putea fi modificat. Thor simţi un sentiment de mândrie: el și-a salvat regele.
Pe de altă parte, era aici, în temniţă, neputând să-ți curățe reputația. Toate speranţele şi visele lui erau spulberate, orice şansă de a se alătura Legiunii pierdută. Acum, era norocos daca nu-și petrecea aici restul zilelor. Îl durea să se gândească că MacGil, care îl primise pe Thor ca un tată, singurul părinte adevărat pe care l-a avut vreodată, chiar credea că Thor a încercat să-l omoare. Îl durea să știe că Reece, cel mai bun prieten al său, ar putea crede că el a încercat să-i omoare tatăl. Sau chiar mai rău, Gwendolyn. El se gândi la ultima lor întâlnire – cum ea a crezut că el se ducea la bordeluri – şi simţi ca și cum tot ce era bun în viaţa lui i-a fost tras de sub picioare. Se întreba de ce i se întâmplau toate astea lui. Până la urmă, el a vrut doar să facă bine.
Thor nu știa ce se va întâmpla cu el; nici nu-i păsa. Tot ce vroia acum era să-și curățe numele, ca oamenii să ştie că el nu a încercat să-l rănească pe rege; că el avea puteri reale, că el a văzut într-adevăr viitorul. Nu ştia ce se va întâmpla cu el, dar ştia un lucru: trebuia să iasă de aici. Într-un fel.
Înainte ca Thor să-și poată termina gândul, auzi paşi, cizme grele topăind în drumul lor în jos pe coridoarele de piatră; se auzea un zdrăngănit de chei, şi, câteva momente mai târziu, apăru în vedere un temnicer voinic, omul care-l târâse pe Thor aici şi-l îi dăduse un pumn în faţă. La vederea lui Thor simţi durerea crescându-i în obraz, deveni pentru prima dată conştient de ea şi simți o repulsie fizică.
"Ei bine, dacă nu este piaza rea care a încercat să-l omoare pe rege," se încruntă temnicerul, răsucind cheia de fier în broască. După mai multe clinchete care reverberau, se întinse și făcu uşa celulei să alunece înapoi. Purta cătușe într-o mână, și avea atârnat la brâu un topor mic.
"O să-ți primești partea", a mârâit la Thor, apoi se întoarse spre Merek "dar acum e rândul tău, hoț mic. A treia oară,"a spus el cu un zâmbet răutăcios,"fără excepţii."
Se aruncă spre Merek, apucându-l cu duritate, îi trase braţ la spate, închise una dintre cătușe, apoi fixă celălalt capăt într-un carlig de pe perete. Merek ţipă, trăgînd salbatic de cătușe, încearcând să se elibereze; dar era inutil. Temnicerul trecu în spatele lui şi îl apucă, îl ținu într-o îmbrăţişare de urs, îi prinse braţul liber şi îl plasă pe o margine de piatră.
"Asta o să te învețe să nu furi," mârâi el.
Își scoase securea de la brâu şi o ridică deasupra capului, cu gura deschisă larg, dinţii urâți ieșind în afară când mârâia.
"NU!" țipă Merek.
Thor stătea acolo, îngrozit, privind fascinat cum temnicerul a adus arma în jos, țintind încheietura pumnului lui Merek. Thor și-a dat seama că în câteva secunde, mâna sărmanului băiat sărac va fi tăiată, pentru totdeauna, pentru nici un alt motiv decât niște furtișaguri de mâncare, cu care să-și ajute familia să nu moară de foame. Nedreptatea situației îl ardea pe dinăuntru, şi ştia că nu o putea permite. Pur și simplu nu era corect.
Thor își simți tot corpul cum se înfierbântă, iar apoi simți o arsură în interior, ridicându-se din picioare și curgându-i prin palme. Simți cum timpul încetinește, se simțea deplasându-se mai repede decât bărbatul, a simțit fiecare clipă din fiecare secundă, pe când toporul bărbatului atârna acolo în aer. Thor simţi o minge de energie arzândă în palma sa şi o aruncă spre temnicer.
Văzu cu uimire că sfera galbenă zbură din palma lui, prin aer, iluminând celula întunecată și lăsând o dâră luminoasă – şi merse de-a dreptul spre fața temnicerului. L-a lovit în cap, și pe când a făcut-o, el a scăpat toporul și a zburat prin celulă, lovindu-se de perete și prăbușindu-se. Thor îl salvă pe Merek cu o fracțiune de secundă înainte ca lama să ajungă la încheietura mâinii lui.
Merek se uită cu ochii mari la Thor.
Temnicerul își scutură capul şi începu să se ridice, să-l prindă pe Thor. Dar Thor simţi cum puterea arde prin el, iar când temnicerul se ridică în picioare și se întoarse cu fața spre el, Thor fugi înainte, sări în aer şi-l lovi în piept. Thor simţi o putere pe care n-a cunoscut-o niciodată fulgerând prin trupul său şi auzit un trosnet când lovitura sa l-a trimis pe bărbatul masiv înapoi prin aer, zdrobindu-l de perete, şi în jos într-un morman pe podea, cu adevărat inconştient de data aceasta.
Merek stătea acolo, in stare de soc, iar Thor ştia exact ce trebuia să facă. El apucă toporul, se repezi spre el, ținu cătușele lui Merek pe piatră, şi le lovi cu toporul. O scânteie mare zbură prin aer când lanțul de legătură fu retezat. Merek a tresărit, apoi a ridicat capul şi s-a uitat la lanţul care atârna în jos până la picioarele lui, şi și-a dat seama că e liber.
Se uită înapoi spre Thor, cu gura căscată.
"Nu știu cum să-ți mulțumesc", spuse Merek. "Nu ştiu cum ai făcut asta, orice ar fi, sau cine esti, sau ce esti – dar tu mi-ai salvat viaţa. Îți sunt dator. Şi asta e ceva ce nu tratez cu uşurință."
"Nu-mi datorezi nimic," spuse Thor.
"Greşit," spuse Merek, întinzând mâna și strângându-l pe Thor de antebraţ. "Esti fratele meu acum. Si eu te voi răsplăti. Într-un fel. Într-o zi."
Cu aceasta, Merek se întoarse, ieși grăbit pe ușa deschisă a celulei, și fugi pe coridor, în strigătele celorlalți prizonieri.
Thor s-a uitat în jur, l-a văzut pe temnicerul inconştient, uşa deschisă a celulei, şi şi-a dat seam că și el trebuie să acţioneze. Strigătele prizonierilor erau tot mai puternice.
Thor a ieşit, s-a uitat în ambele direcții şi a decis să alerge în sens opus față de Merek. Până la urmă, nu puteau să-i prindă pe amândoi odată.
