din altă parte de pe corpul său și l-a lovit pe Thor tare în coaste, trimițându-l la pământ într-un grup de copaci. Apoi a coborât o altă gheară spre el, și Thor știa că avea probleme.
Elden, O’Connor și gemenii s-au grăbit înainte și, cum bestia își cobora gheara spre Thor, O’Connor i-a tras o săgeată în gură, care i s-a înfipt în spatele gâtului, făcând-o să țipe. Elden și-a luat toporul de două mâini și l-a adus în jos pe spinarea ei, în timp ce Conven și Conval au aruncat fiecare câte o suliță, înfingându-i-o de fiecare parte a gâtului. Reece s-a ridicat din nou în picioare și și-a înfipt sabia în pântecul bestiei. Thor a sărit în sus și a lovit cu sabia în altul dintre brațele ei, tăindu-l. Și Krohn li s-a alăturat, înfingându-și dinții în gâtul ei.
Bestia țipa întruna, cum îi produseseră mai multe răni decât Thor credea că era posibil. Pentru Thor era incredibil că stătea încă în picioare iar aripile continuau să bată. Pur și simplu animalul nu vroia să moară.
Toți au privit îngroziți cum, una după alta, bestia s-a întins și a scos sulițele și săbiile și toporul înfipte ea și, cum a făcut-o, rănile sale s-au vindecat sub ochii lor.
Această bestie era imposibil de înfrânt.
S-a lăsat pe spate și a urlat și toți frații de Legiune ai lui Thor au privit șocați. Făcuseră tot ce se putuse și nici măcar nu o răniseră.
S-a pregătit să-i atace din nou, cu dinții ascuțiți ca niște lame și Thor și-a dat seama că nu mai aveau ce să facă, toți aveau să moară.
"DAȚI-VĂ DIN DRUM!" s-a auzit un țipăt brusc.
Vocea a venit din spatele lui Thor, și suna tânără. Thor s-a întors și a văzut un băiat, poate de unsprezece ani, alergând în spatele lor, transportând ce părea a fi o cană de apă. Băiatul a aruncat apa în sus peste fața animalului.
Bestia s-a lăsat pe spate și a țipat, cu aburi ridicându-i-se din față, ducându-și ghearele și sfâșiindu-și obrazul, ochii, capul. A țipat iar și iar, sunetul atât de tare încât Thor trebuia să-și țină mâinile peste urechi.
În final, bestia s-a întors și a fugit înapoi în junglă, pierzându-se în frunziș.
Toți s-au întors și s-au uitat la băiat cu un nou simțământ de uimire și apreciere. Îmbrăcat în zdrențe, cu păr șaten destul de lug și ochi inteligenți, verzi strălucitori, băiatul era acoperit de mizerie și arăta, judecând după picioarele goale și mâinile murdare, ca și cum ar fi locuit aici.
Thor nu fusese niciodată mai recunoscător cuiva.
"Armele nu vor răni bestia Gator," a spus băiatul, dând ochii peste cap. "Noroc pentru voi că am auzit țipetele și eram pe aproape. Dacă nu, ați fi fost morți până acum. Nu știți că nu trebuie să te confrunți niciodată cu o bestie Gator?"
Thor s-a uitat la prietenii săi, toți rămași fără cuvinte.
"Nu ne-am luptat cu ea," a spus Elden. "Ea s-a luptat cu noi."
"Ele nu se luptă cu tine," a spus băiatul, "decât dacă le încalci tu teritoriul.
"Ce-ar fi trebuit să facem?" a întrebat Reece.
"Ei bine, niciodată să nu le privești în ochi în primul rând," a spus băiatul. "Și dacă atacă, întinde-te cu fața în jos până te lasă în pace. Și, cel mai mult, nu încerca niciodată să fugi."
Thor a pășit înainte și a pus o mână pe umărul băiatului.
"Ne-ai salvat viețile," a spus el. "Îți datorăm mult."
Băiatul a dat din umeri.
"Nu arătați ca trupe Imperiale," a spus el. "Arătați ca și cum ați veni din altă parte de pe lume. Deci de ce nu v-aș ajuta? Păreți că semănați cu un grup care a trecut de la corabie acum câteva zile."
Thor și ceilalți au schimbat o privire și s-au întors spre băiat.
"Știi încotro s-a dus acest grup?" a întrebat Thor.
Băiatul a dat din umeri.
"Era un grup mare și căra o armă. Părea grea și era nevoie de toți ca să o care. I-am urmat zile întregi. Erau ușor de urmat. Se mișcau lent. Și erau neglijenți și, de asemenea, neatenți. Știu unde s-au dus, deși nu i-am urmărit mult dincolo de sat. Pot să vă duc acolo și să vă arăt direcția potrivită dacă vreți. Dar nu astăzi."
Ceilalți au schimbat o privire uimită.
"De ce nu?" a întrebat Thor.
"Noaptea se lasă în doar câteva ore. Nu puteți sta afară după lăsarea întunericului.doar
"Dar de ce?" a întrebat Reece.
Băiatul s-a uitat la el ca și cum era nebun.
"Gândacii etha," a spus el.
Thor a pășit înainte și s-a uitat la băiat. Îl plăcuse imediat. Era inteligent, cinstit, fără frică și avea o inimă bună.
"Știi un loc unde putem să ne adăpostim pentru noapte?"
Băiatul s-a uitat înapoi la Thor, apoi a dat din umeri, arătând nesigur. A stat acolo gândindu-se.
"Nu cred că ar trebui să o fac," a zis. "Bunicul o să se supere."
Krohn a ieșit brusc din spatele lui Thor și a mers spre băiat, iar ochii băiatului s-au aprins, încântați.
"Aaahh!" a exclamat băiatul.
Krohn l-a lins pe față iar și iar, și băiatul a chicotit încântat și a întins mâna și l-a mângâiat pe cap. Apoi băiatul a îngenuncheat, și-a coborât sulița și l-a îmbrățișat pe Krohn. Acesta părea să îl îmbrățișeze și el înapoi, iar băiatul a râs isteric.
"Care e numele lui?" a întrebat băiatul. "Ce este?"
"Numele lui este Krohn," a spus Thor zâmbind. "E un leopard alb, ceva rar. Vine de pe cealaltă parte a oceanului. Din Inel. De unde suntem noi. Îi place de tine."
Băiatul l-a sărutat pe Krohn de câteva ori și în final s-a ridicat și a privit spre Thor.
"Ei bine," a spus băiatul încercând să se hotărasca, "cred că pot să vă aduc la noi în sat. Sper că bunicul nu o să fie prea supărat. Dacă o face, aveți ghinion. Urmați-mă. Trebuie să ne grăbim. În curând va fi noapte."
Băiatul s-a întors și și-a făcut loc rapid prin junglă, iar Thor și ceilalți l-au urmat. Thor era uimit de dexteritatea băiatului, de cât de bine cunoștea jungla. Era greu să țină pasul cu el.
"Oamenii vin din când în când pe aici," a spus băiatul. "Oceanul, mareele, îi duc exact în golf. Unii oameni vin de pe mare și e o scurtătură în drum spre alte locuri. Majoritatea lor nu reușesc. Îi mănâncă câte ceva de prin junglă. Voi ați
