Bandol
French Language Teacher
Certified English Translator
Kelowna, BC, Canada
Translator’s Note
In respect to you, the reader, I must say how excited I am to present Daniela Cupse’s work in a way that I think you will experience her poems deep down in your inner core where dark alleys come hand in hand with joyful places, and paradoxes have moments of pristine clarity, a poetry of two persons infinitely looking for each other like Escher’s reverse symmetry elements or the Theory of Surreal Numbers, where the surreals share many properties with the real numbers. This journey reveals a state of reverie, embracing a behavior of an incredibly passionate desire of life. It is a stretch through spaces where feelings are not just our figment of imagination but literally they could become tactile and bring harm, nevertheless unimaginable joy to anima vestra.
Some translations stick closely to the Romanian version, others do not because, at the end of the day, the experience is the main pillar in poetry, and not necessarily the use of perfect balance. The twist and artifice in her appearance is unique and very powerful, and you should expect quite a bit of challenge in the readings as she likes to encrypt images, yet she remains human and ecstatic even if she travels with ease through dreams, pain, regrets, reflections, love, and antagonistic thoughts. Daniela Cupse’s poems break down our daily routines and divulge our deepest sorrows we were so sure they were buried.
Codruţ Miron
Calgary, AB, Canada
Adam
Într-o zi
aş vrea să mă laşi să iubesc divinul din tine
ca cioburile acestea de lut
ce te alcătuiesc să ardă în lumină
Aş vrea să pot întoarce în acea zi
toate faţetele în care ai fi oglindit tu
trebuind doar eu a-mi şlefui atent
colţurile tăioase ale degetelor
cu care aş putea strivi
diamantinul din tine
Lasă-mă într-o zi
să iubesc divinul din tine
aşa cum îl purtai
ca veşmânt regal
într-o grădină cu roade
neotrăvite de vinovăţia dintre noi
Când vei alege tu acea zi
la insistenţa mea supărătoare
îmi voi aşeza şi eu
pe talerul strivit de timp
podoabele dăruirii şi nemuririi mele de Femeie
Şi abia atunci
din buzunarul cârpit al călătoriilor din lumile tale
acul busolei va tresări
găsind pentru prima dată
Nordul
Adam
One day
I would like you to let me love the divinity within you
and the clay scree that you are made of
let it burn in the light
I would like to have the power to spin that day
all faces that might have your reflection
carefully polishing the sharp edges
of my fingers
that could burst
the diamond shine in you
Allow me one day
to love the divinity within you
as you used to wear it
as royal cloth
in a garden with untouched fruits
by our deceit.
When you will pick that day
on my annoying urging
I will reveal
on a balance smashed by time
my Woman’s gifts of allegiance and eternity
And only then
from a patched pocket and trips of your worlds
the compass needle will revive
finding for the first time
The North
Nu trageţi în linişte!
Lumina s-aprinde din Sineşi
când în cămaşa zilei ţin zorile de mână şi strig:
Nu trageţi în linişte!
E singurul refugiu pe care îl mai am
Când neantul prinde contur
printre degetele mele însetate de lumină
Dar tu îmi aluneci uşor de sub tălpi
şi rămân desculţă de orice tristeţe
dar
totuşi strig:
Nu trageţi în linişte!
Un sunet surd îmi împleteşte drumul până la tine
Şi adulmec pentru ultima dată
suflarea străină ce-mi aleargă peste suflet
Şoptesc:
Nu trageţi în linişte
acum
când nu te mai iubesc!
Конец ознакомительного фрагмента.
