își strigă Călătoarea Nocturnă. Văzând părul lung negru și corpul tânăr și suplu al egiptencei apărând în fața lui, știu că găsise calea să șteargă zâmbetul de pe fața fiicei sale.
- Vrei s-o omor? întrebă Shadow, privindu-și stăpânul printre gene.
Din nou, ochii lui Deth deveniră de un roșu sinistru, ridicând mâna cu inelul și lovind-o pe Shadow peste față.
- Ce te face să crezi că ți-aș oferi satisfacția asta? Eu îi voi pune capăt vieții, vocea lui Deth răsună puțin mai tare decât un sâsâit nervos. Culoarea din ochii lui se estompă, ca și cum nu fusese niciodată acolo, și apucă bărbia feței care se întorsese de la el. Tu mergi să-mi găsești fata și să distrugi orice o face fericită.
Shadow rămase pe loc când Deth chemă o mică armată de slugi scârboase, comandându-le nu numai să o urmărească, ci și să se supună fiecărei comenzi din partea ei. Clătină afirmativ din cap, așteptând cu nerăbdare durerea trecerii prin peretele dimensional. Ar face mult mai mult ca să scape câteva zile de el.
Deth o privi pe Shadow pășind pe tărâmul ei și zâmbi când slugile lui o urmară. Întorcându-și atenția către inelul de pe deget, se îndreptă către strălucirea de lumină care intra pe fereastră, pentru a-l admira. Își lăsă capul într-o parte, simțind nu numai plăcerea Tiarei, ci și frustrarea purtătorului inelului.
- O dorești, șopti Deth, cu vocea ca o mângâiere mătăsoasă.
Își răsuci inelul pe deget, rostind în tăcere incantațiile runice inscripționate pe margine și zâmbi din nou. Inelul începu să strălucească într-un roșu turbat, mici flăcări izbucnind din inscripție, scoțând în evidență cuvintele pe măsură ce le recita.
- O vei avea pe ea… și tot ce are ea de oferit, făgădui Deth. Tot ce trebuie să faci este să ucizi pe oricine îți stă în cale.
Capitolul 3
Chad încă îl trata pe Trevor cu răceală când intrară în parcarea de la Moon Dance. Singura care reușise să scoată un cuvânt de la el era Evey, iar Trevor începuse să se simtă puțin lăsat pe dinafară. Nu era vorba că nu-și dorea ca Chad să-l lase în pace. La naiba, până și el înțelesese sensul intimității.
Ceea ce-l speria cel mai tare era gândul că Chad se va întoarce la acel apartament, astfel încât ceea ce-l omorâse să se poate ivi din nou, pentru o „crimă partea a doua”. Ultima dată, acolo nu fusese nimeni decât când era prea târziu… și chiar nu-și dorea să retrăiască scena morții lui Chad. O dată era mai mult decât suficient.
Trevor suspină când Chad coborî din mașină fără să scoată o vorbă și se îndreptă cu pași mari către intrarea în club.
- Hei, stai puțin, strigă Trevor, trântindu-i ușa lui Evey puțin cam tare. Superb, acum se simțea vinovat în fața ambilor prieteni.
- Ce? mârâi Chad, fără să se deranjeze să se-ntoarcă.
- Haide, omule, spuse Trevor, prinzându-l pe Chad din urmă și punându-i o mână pe umăr, nu ne-am aliat cu toții împotriva ta. Nu vrem decât să ne asigurăm că, indiferent cine te-a omorât, nu mai primește o a doua șansă.
- Și faceți asta privându-mă de libertate? întrebă Chad cu o privire dură.
Trevor dădu energic din cap.
- Tu nu te-ai văzut stând întins fără viață, într-o baltă de sânge… asta este ceva ce nu vreau să mai văd vreodată. Știu că acum mergi și vorbești, dar asta nu șterge faptul că ai murit din cauză că un nenorocit ți-a înfipt cuțitul în inimă și a făcut-o să se oprească.
- Și ție ce-ți pasă? întrebă Chad curios.
- Știi, zilele trecute m-ai întrebat cum reușesc să-mi țin emoțiile în frâu văzând cum polițiștii buni mor pe stradă. Îți amintești răspunsul meu? Trevor își trecu degetele prin păr, simțind remușcări pentru ceea ce spusese atunci.
Chad se încruntă.
- Da, ai spus că, după o perioadă, ai devenit imun la asta, sau ceva de genul ăsta.
Trevor îl privi direct în ochi.
- Am mințit.
- Ce-ai făcut? întrebă Chad, amintindu-și că îi trăsese un pumn lui Trevor pentru acea afirmație. Brusc, simți nevoia s-o facă din nou, dar acum se gândi de două ori. Clipi năucit de mărturisirea prietenului său și rămase acolo câteva secunde, după ce Trevor îl ocolise pentru a intra.
- Vii sau ai de gând să stai acolo toată ziua? întrebă Trevor peste umăr, simțindu-se mult mai bine acum, că scăpase de o parte din povara care-l apăsa.
- Da, vin, murmură Chad, simțindu-se ca un prost pentru că se purtase ca un puști răzgâiat toată ziua.
Trevor îl opri înainte să intre, dorind să mai însenineze atmosfera.
- Am o reputație de păstrat, deci… dacă nu te superi.
Chad dădu din mână.
- Da, da, știu… n-o să te fac să arăți ca o fetiță, chiar dacă este extrem de tentant.
Trevor ridică pumnul și mârâi, făcându-l pe Chad să izbucnească în râs și îl ocoli rapid, repezindu-se înăuntru. Îi plăcea să vadă că Chad măcar încerca să zâmbească din nou. Bărbatul ura să fie în centrul atenției, dar asta primești când ești ucis și îi sperii pe toți de moarte.
Când Trevor o auzi pe Envy zbierând și pe Chad gemând tare, deschise curios ușa și intră în clădire. Pe față îi apăru un zâmbet afectat, văzându-l pe Chad tolănit pe bar și pe Envy extaziată, agățându-se de el ca un cearșaf.
- Ce mult mă bucur să te văd, țipă Envy.
Ochii lui Chad se făcură mari, simțind forța enormă cu care-l îmbrățișa.
- Envy, scânci el jucăuș, nu pot… să respir.
Existară câteva pufnituri și chicoteli la manifestarea lui Envy față de fratele ei reînviat de curând, dar nu o condamnau.
- Scuze, spuse Envy chicotind, dându-i drumul lui Chad pentru a-i zâmbi lui Trevor. Acesta își întoarse rapid privirea, iar ea își dădu seama de ce în momentul în care simți cum Devon își strecoară brațul în jurul ei.
Trevor privi în jur, la toate pregătirile pentru Halloween. Clubul împărțise deja fluturași prin care anunța marea redeschidere și totul trebuia să fie gata. Se răzgândiseră și, în locul unei petreceri private de Halloween, aleseseră să își relanseze clubul mai mare și mai bun.
- Deci, care-i treaba? întrebă Envy.
- Chad nu vrea să stea la castel și refuză să locuiască la Night Light, răspunse Trevor, atrăgându-și o privire aspră din partea lui Chad.
