>
Aceasta este o ficțiune. Numele, personajele, organizațiile, locurile, evenimentele și incidentele sunt fie produsul imaginației autoarei, fie sunt folosite în scop fictiv.
Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă ori stocată într-un sistem de refacere ori transmisă sub orice formă sau în orice mediu electronic, mecanic, prin fotocopiere, prin înregistrare sau prin orice altă metodă, fără permisiunea scrisă a editurii.
PROLOG
Anglia, 1822
Lady Grace Brighton, fiică a vicontelui și a vicontesei de Forton, a intrat în sala de bal cu inima strânsă. Noaptea aceasta urma să fie cea mai grea noapte din viața sa. La șaptesprezece ani, ar fi trebuit să se bucure de timpul ei, nu să se teamă de ceea ce va urma. Cu toate acestea, destinul ei fusese deja trasat.
Cu groaza curgându-i prin vene, Grace intră pe verandă. Domnul Lewis Duffield urma să o aștepte sub ramurile copacului lor. Același în care el scrijelise inițialele lor în urmă cu două săptămâni. Scenariul i-ar fi produs fluturi în stomac acum doar câteva nopți, însă acum totul era diferit. Acolo unde trebuiau să fie fluturașii, Grace a simțit ca stomacul i se întoarce pe dos și intestinele sale se prefac în noduri.
Cu mâinile acoperite de mănuși, își ajustă poalele rochii, apoi trecu în grabă pe lângă o coloană de marmură, o luă în jos pe scări, apoi către grădina luminată de torțe. Dacă ar fi întârziat, oamenii ar fi observat. O situație pe care nu și-ar fi putut-o permite când totul era atât de riscant. Mama și tatăl ei contau pe ea. Nu putea să le trădeze încrederea, chiar dacă dorința lor îi frângea inima.
Iarba acoperită de rouă îi umezea încălțările de mătase pe când mergea grăbită de-a lungul grădinii ca să ajungă la teiul bătrân. Aerul răcoros al nopții îi mângâia pielea și sute de stele străluceau deasupra ei. Dar împrejurimile pline de calm nu reușeau să îi liniștească nervii ori să îi stingă supărarea. Inima îi bătea din ce în ce mai tare pe măsură ce se apropia de destinația sa—pe măsură ce se apropia de Lewis.
Grace își încetini mersul și luptă să își păstreze cumpătul. Făcu ultimii pași până la Lewis, eliminând distanța dintre ei. Îi văzu chipul în lumina torței, ochii lui strălucitori și părul negru pe care îl văzu lucind când păși în afara potecii. Fluturașii familiari pe care-i simțea de fiecare dată când era lângă el reveneau acum în stomacul ei, dar nu reușeau să șteargă groaza din sufletul ei.
Un zâmbet mare îi inundă fața lui Lewis.
– Draga mea Grace, lasă-mă să te iau în brațe.
– Vai, Lewis! Uitându-și îndatoririle pentru o clipă, se aruncă la pieptul lui, în căldura îmbrățișării sale. Ce n-ar da să rămână în brațele lui, în siguranță, pentru eternitate. Neputându-și controla emoțiile, un tremur îi zgudui umerii, iar primele lacrimi i se prelinseră pe obraji.
– Ce s-a întâmpla, draga mea? Lewis îi mângâie părul cu o emoție compătimitoare și o strânse la piept.
Cum era să-i spună că nu mai pot fi împreună? Fiecare părticică din ea își dorea să nege acest lucru. Tânjea să fugă departe cu el. Să înceapă o nouă viață cu bărbatul pe care-l iubea. Ar da aproape orice ca să rămână cu el, dar nu-și putea arunca familia în cușca leilor.
– Totul va fi bine. Lacrimile nu-și au rostul. Lewis continuă să o mângâie. O sărută ușor pe frunte. Acum, suntem împreună. Te voi ține în siguranță.
Ea îi dăruise lui Lewis inima ei cu multe luni în urmă și nu mai avea puterea să o ia înapoi. Cu toate acestea, avea o datorie față de părinții ei, față de titlul familial și de distincție, cel puțin așa spuneau părinții ei. Personal, Grace nu dădea doi bani nici pe titlu, nici pe distincție, dar nu putea declara același lucru și pentru părinții ei. Și-ar vinde și sufletul ca să-și protejeze familia.
O cuprinse un fior, făcându-i pielea de găină. Dacă asta o va ucide, și ar putea la fel de bine s-o facă, va lua decizia dreaptă pentru familia ei. Trebuia. Ce altceva putea face? Fără ea, ei ar fi săraci. Aruncați pe străzile din Londra pentru a se pierde în haosul marelui oraș. Uitați de toată lumea, lăsați să-și poarte singuri de grijă fără niciun sprijin sau mijloc cu care să supraviețuiască în fața acestei noi realități aspre. Pur și simplu nu putea să îi osândească astfel.
Grace trase adânc aer în piept. Resemnată cu soarta ei, s-a tras înapoi, destul cât se poată privi în ochii verzi și blânzi ai lui Lewis. Privirea lui îi va bântui visele pe vecie—iubirea și tandrețea pe care le zărea în adâncurile lor vor fi cu ea pentru totdeauna. Ca o amintire indestructibilă a ceea ce a sacrificat.
– Grace, draga mea… Îi șterse lacrimile de pe obraji. Iubirea mea, orice ar fi, mi te poți confesa. Ai încredere în mine, draga mea. Te voi ajuta să treci peste asta.
Își adună fiecare gram de curaj pe care-l mai avea și fiecare fărâmă de putere pe care o mai poseda și se îndepărtă de îmbrățișarea lui. Nu exista nicio alegere. Trebuia să-i spune ce s-a întâmplat. Ce aștepta lumea de la ea. Trebuia să-i frângă inima.
El păși înspre ea, dar înainte să o ajungă cu brațele, ea se întoarse cu spatele. Cuvintele nu îi vor veni niciodată atâta timp cât privirea lui era pe ea. Nu putea să vadă cum inima lui se sfarmă. Grace deschise gura să vorbească, dar o închise la loc pentru că nu găsea cuvintele potrivite. Acelea care să facă totul mai ușor pentru amândoi, însă nu exista niciunul.
Pentru Dumnezeu, era imposibil!
El își înnodă brațele în jurul taliei sale, trăgând-o mai aproape, cu spatele lipit de pieptul lui, apoi îi șopti în ureche:
– Totul va fi bine. Spune-mi ce este și lasă-mă să te ajut.
– Nu mă poți ajuta. O nouă revărsare de lacrimi țâșni din ochii ei și i se prelinse pe obraji. Trebuie să mă mărit cu Ducele de Abernathy.
Spatele lui Lewis deveni rigid. Respirația i se îndesea.
– Nu poți. Doar ești îndrăgostită de mine.
– Doamne, cât îmi doresc să nu fi fost așa! S-a întors cu fața la el și s-a lăsat cuprinsă în îmbrățișarea lui. Uitându-se în sus, la el, inima i se frânse. Tata a semnat actele de logodnă ieri. Plănuiește să anunțe logodna propriu-zisă în noaptea asta.
Fața lui Lewis fu cuprinsă de panică.
– Fugi în lume cu mine. Putem pleca acum. Nu trebuie să te măriți cu un bărbat pe care nu-l iubești. O implora cu privirea lui. Grace, nu distruge ceea ce avem. Luptă pentru iubirea noastră, pentru mine, cu ambii pumni.
Ea își mușcă buza și se uită în altă parte. Cu pieptul greu și lacrimile curgând șiroaie pe obraji, Grace strânse din pleoape. Într-adevăr, îl iubea din toată inima, dar asta nu schimba nimic. Trebuia să-și onoreze părinții. Să-și protejeze familia.
– Fir-ar să fie, te iubesc! strigă Lewis, vocea spărgându-i-se din cauza emoției.
Ea se uită din nou la el, cu inima făcută fărâmițe. Trebuia să îl facă să o urască. Să îi facă să creadă că erau sortiți eșecului de la bun început. Poate că atunci el ar fi putut pleca. Ar fi putut merge mai departe. Poate chiar
