Consilierii şi consultanţii
26:10.1 (295.3) Consilierii şi consultanţii superafici ai celui de al doilea cerc sunt instructorii copiilor timpului în ceea ce priveşte cariera eternităţii. t Atingerea Paradisului antrenează responsabilităţi de ordin nou şi mai înalt, iar şederea pe al doilea cerc oferă marele prilej de a primi sfaturile de folos ale acestor supernafimi devotaţi.
26:10.2 (295.4) Pelerinii care nu reuşesc în primul lor efort de atingere a Deităţii sunt transferaţi direct din cercul nereuşitei lor la al doilea cerc, înainte de a fi trimişi în slujba unui supraunivers. Consilierii şi consultanţii servesc deci şi ca sfătuitori şi consolatori ai pelerinilor decepţionaţi. Ei tocmai ce s-au confruntat cu cea mai mare dezamăgire a lor, care nu diferă în nici un sens - decât prin amplitudinea ei - de lunga listă de experienţe analoage pe care au căţărat, ca pe o scară, de la haos până la strălucire. Ei sunt aceia care au băut paharul experienţei până la fund; şi am observat că ei se întorc temporar în slujba suprauniversurilor, în calitate de slujitori iubitori de rangul cel mai înalt alături de copiii timpului şi ai dezamăgirilor temporale.
26:10.3 (295.5) După o lungă şedere pe circuitul numărul doi, cei care au avut parte de dezamăgiri sunt examinaţi de consiliile perfecţiunii de pe lumea călăuză a acestui cerc şi sunt primesc atestarea că au trecut proba Havonei; şi aceasta le garantează (în ceea ce priveşte statutul lor nonspiritual) aceeaşi poziţie în universurile timpului ca şi când ar fi reuşit în aventura Deităţii. Spiritul acestor candidaţi era întru totul demn de a fi acceptat; eşecul lor era inerent unei anumite faze a tehnicii de abordare sau unei anumite părţi a bagajului lor experienţial.
26:10.4 (295.6) Ei sunt atunci trimişi de consilierii cercului în faţa şefilor de însărcinare ai Paradisului şi trimişi înapoi la munca timpului pe lumile spaţiului; şi ei pleacă cu bucurie şi cu voioşie spre muncile din zilele de altădată ale vremurilor trecute. Ei se vor reîntoarce într-o altă zi pe cercul celei mai mari decepţii a lor şi se vor lansa, din nou, în aventura Deităţii.
26:10.5 (296.1) Pentru pelerinii ale căror eforturi sunt încununate de succes pe al doilea circuit, stimulul incertitudinii evolutive a trecut, însă aventura misiunii eterne nu a început încă. Însă atunci când şederea pe acest cerc este întru totul agreabilă şi cât se poate de folositoare, se simte oarecum ceva din entuziasmul anticipator al cercurilor precedente. Mulţi sunt pelerinii care, în astfel de momente, aruncă o privire în urmă la îndelungatul zbucium, cu o uşoară invidie , dorindu-şi cu adevărat să se poată întoarce cumva pe lumile timpului şi să înceapă din nou, după cum şi voi, muritorii, apropiindu-vă de o vârstă înaintată, priviţi uneori în urmă la luptele din tinereţe şi din prima parte a vieţii şi aţi dori sincer să puteţi să vă mai trăiţi o dată viaţa de la început.
26:10.6 (296.2) Însă străbaterea cercului cel mai interior stă chiar înaintea voastră. Curând după aceea, ultimul somn de tranzit va lua sfârşit şi va începe noua carieră a aventurii eterne . Consilierii şi consultanţii celui de al doilea cerc încep să-i pregătească pe cei aflaţi în grija lor pentru această lungă şi ultimă odihnă, somnul inevitabil care intervine întotdeauna între stadiile epocale ale carierei ascendente.
26:10.7 (296.3) Atunci când pelerinii ascendenţi care au ajuns la Tatăl Universal îşi încheie experienţa celui de al doilea cerc, Îndrumătorii de Absolvire, care îi veghează în permanenţă, dau ordinul care îi admite în cercul final. Aceşti îndrumători îi călăuzesc personal pe cei încredinţaţi lor până în cercul interior, iar aici îi dau în sarcina complementelor repausului, ultimul ordin de supernafimi secundari desemnaţi să aibă grijă de pelerinii timpului pe circuitele lumilor Havonei.
11. Complementele Repausului
26:11.1 (296.4) O mare parte a timpului ascenderilor pe ultimul circuit este consacrată continuării studiului problemelor iminente stabilirii în Paradis. O mulţime variată de fiinţe, în majoritate nerevelate, locuieşte permanent sau temporar pe acest inel interior al lumilor Havonei. Împletirea acestor multiple tipuri oferă complementelor superafice ale repausului un bogat concurs de împrejurări pe care le utilizează eficient ducerea mai departe a educaţiei pelerinilor ascendenţi, mai ales în ceea ce priveşte problemele de adaptare la numeroase grupuri de fiinţe pe care le vor întâlni în curând în Paradis.
26:11.2 (296.5) Printre locuitorii circuitului interior se găsesc fiii trinitizaţi prin creaturi. Supernafimul primar şi cel secundar sunt protectorii generali ai corpului comun al acestor fii, incluzându-se aici şi vlăstarul trinitizat al finalitarilor muritori şi progenitura asemănătoare a Cetăţenilor Paradisului. Unii dintre aceşti fii sunt îmbrăţişaţi de Trinitate şi recrutaţi în supraguverne, iar alţii primesc altfel de sarcini, însă marea majoritate este reunită în corpul comun al lumilor perfecte din circuitul interior al Havonei. Aici, sub supravegherea supernafimilor, ei sunt pregătiţi pentru o muncă viitoare, de către un corp nedenumit de înalţi Cetăţeni ai Paradisului care, înainte de epoca lui Grandfanda, erau primii asistenţi administrativi ai Eternilor de Zile. Există numeroase motive pentru a se deduce că aceste două grupuri unice de fiinţe trinitizate vor lucra împreună într-un viitor îndepărtat. Unul dintre aceste motive, însă nu cel mai mic dintre ele, este destinul lor comun în rezervele Corpului Paradisiac de Finalitari Trinitizaţi.
26:11.3 (296.6) Pe acest ultim circuit interior, pelerinii, atât ascendenţi, cât şi descendenţi, fraternizează unii cu alţii şi cu fiii trinitizaţi de creaturi. La fel ca părinţii lor, aceşti fii trag mari foloase din interasocieri şi intră în misiunea specială a supernafimilor înlesnirea şi asigurarea co-fraternizării acestor fii trinitizaţi ai finalitarilor muritori şi ai fiilor trinitizaţi ai Cetăţenilor Paradisului. Complementele de repaus superafice nu se preocupă atât de mult de instruirea acestor fii cât de promovarea asocierii lor înţelegătoare cu diverse grupuri.
26:11.4 (297.1) Muritorii au primit în Paradis porunca: „Fiţi perfecţi, aşa cum Tatăl vostru din Paradis este perfect”. Supernafimii supraveghetori nu încetează niciodată să proclame acestor fii trinitizaţi ai corpului asociat: „Fiţi înţelegători cu fraţii voştri care se ridică, după cum şi Fiii Creatori Paradisiaci îi cunosc şi îi iubesc”.
26:11.5 (297.2) Creatura muritoare trebuie să îl găsească pe Dumnezeu. Fiul Creator nu se opreşte niciodată înainte de fi găsit omul, cea mai umilă dintre creaturile volitive. Nu încape îndoială că Fiii Creator şi copiii lor muritori se pregătesc pentru un serviciu universal viitor şi necunoscut. Cele două grupuri traversează gama universului experienţial şi aşa sunt ei pregătiţi şi educaţi pentru misiunea lor eternă. În toate universurile, vedem producându-se această contopire unică a umanului şi a divinului, acest amestec de creatură şi Creator. Muritorii nechibzuiţi au considerat manifestarea de îndurare şi de tandreţe divine ca indicii ale unui Dumnezeu antropomorf, mai ales atunci când era îndreptată către cei slabi şi în favoarea celor aflaţi la nevoie. Ce greşeală! Ar trebui, mai degrabă, ca fiinţele umane să considere asemenea manifestări de îndurare şi de mare răbdare ca fiind proba că omul muritor este locuit de spiritul Dumnezeului viu şi că, în cele din urmă, creatura este animată de motive divine.
26:11.6 (297.3) Către finalul şederii lor pe primul cerc, pelerinii ascendenţi întâlnesc pentru prima dată pe Provocatorii de Repaus provocai primului ordin al supernafimilor. Sunt îngerii Paradisului, care ies pentru a-i saluta pe cei care se găsesc în pragul eternităţii şi pentru a desăvârşi pregătirea lor pentru somnul de tranziţie al ultimei reînvieri. Voi nu sunteţi cu adevărat copii ai Paradisului înainte a fi traversat cercul interior şi a fi făcut experienţa reînvierii eternităţii din somnul
