timpului să fie îndreptăţiţi să obţină deplinele satisfacţii ale închinării într-un timp mai scurt.
27:7.5 (304.3) Toate artele tuturor fiinţelor din întreg universul care sunt în măsură să intensifice şi să exalte deprinderile exprimării de sine şi comunicarea aprecierii sunt folosite la maximul eficienţei lor în venerarea Deităţilor Paradisului. Veneraţia este cea mai mare bucurie a existenţei paradisiace; este jocul întineritor al Paradisului. Ceea ce jocul face pentru mintea voastră istovită pe pământ, veneraţia o va face pentru sufletul vostru făcut perfect în Paradis. Modul de venerare în Paradis depăşeşte complet puterea de înţelegere a muritorului, însă puteţi începe să îi apreciaţi spiritul chiar şi aici jos, pe Urantia, căci spiritele Dumnezeilor locuiesc chiar şi acum în voi, planează deasupra voastră şi vă inspiră pentru adevărata veneraţie.
27:7.6 (304.4) Există în Paradis anumite momente şi locuri de închinare, acestea nu sunt nimerite să găzduiască revărsarea tot mai mare a emoţiilor spirituale născute în inteligenţa crescândă şi în larga recunoaştere a divinităţii, care se dezvoltă în strălucitoarele fiinţe care fac urcă prin experienţă către Insula eternă. De pe vremea lui Grandfanda, supernafimii nu au mai putut găzdui niciodată pe deplin spiritul de venerare al Paradisului. Există întotdeauna un exces de veneraţie, dacă este să judecăm după pregătirea în această direcţie . Şi aceasta din pricină că personalităţile care sunt perfecte din fire nu pot niciodată preţui pe deplin uluitoarele reacţii emoţionale spirituale ale fiinţelor care şi-au croit încet şi cu trudă calea în sus către gloria Paradisului, plecând din străfundurile întunericului spiritual al lumilor de jos ale timpului şi spaţiului. Când asemenea îngeri şi muritorii ai timpului ajung în prezenţa puterilor Paradisului, se produce atunci expresia emoţiilor acumulate de-a lungul timpurilor, un spectacol care îi uluieşte pe îngerii Paradisului şi care provoacă o bucurie supremă de satisfacţie divină în Deităţile Paradisului.
27:7.7 (304.5) Uneori întregul Paradis este inundat de un flux dominant de expresie spirituală şi veneratoare. Adesea conducătorii venerării nu pot controla astfel de fenomene înainte de apariţia triplei fluctuaţii a luminii lăcaşului Deităţii. Acest semn denotă că inima divină a Dumnezeilor a fost pe deplin şi complet satisfăcută de adoraţia sinceră a locuitorilor permanenţi ai Paradisului, cetăţenii perfecţi ai strălucirii şi creaturile ascendente ale timpului. Ce triumf al tehnicii! Ce fructificare a planului şi ţelului etern al Zeilor, când iubirea inteligentă a copilului creat dă deplină satisfacţie iubirii infinite a Tatălui Creator!
27:7.8 (305.1) După ce aţi atins suprema satisfacţie a plenitudinii adoraţiei, aţi fost îndreptăţiţi pentru admiterea în Corpul Finalităţii. Cariera ascendentă este aproape terminată şi se pregăteşte celebrarea celui de al şaptelea jubileu. Primul jubileu marca acordul muritorului cu Ajustorul Gândirii, când ţelul supravieţuirii a fost pecetluit; al doilea a fost deşteptarea la viaţa morontială; al treilea, contopirea cu Ajustorul Gândirii; al patrulea, trezirea pe Havona. Al cincilea a celebrat descoperirea Tatălui Universal, iar al şaselea jubileu a fost ocazia trezirii în Paradis după somnul final de tranzit al timpului. Al şaptelea jubileu marchează intrarea în corpul finalitarilor muritori şi începerea serviciului eternităţii. Când un finalitar va atinge al şaptelea stadiu de realizare a spiritului, acest fapt va da probabil semnalul primului jubileu al eternităţii.
27:7.9 (305.2) Şi aşa se sfârşeşte povestea supernafimilor Paradisului, ordinul cel mai înalt al spiritelor ocrotitoare, aceste fiinţe care, în calitatea lor de clasă universală, vă însoţesc întotdeauna, de la lumea originii voastre până când, în cele din urmă, conducătorii veneraţiei îşi iau rămas bun de la voi de îndată ce faceţi legământul trinitar al eternităţii şi sunteţi încorporaţi în Corpul Muritorilor Finalitari.
27:7.10 (305.3) Serviciul perpetuu al Trinităţii Paradisului este pe cale să înceapă, iar finalitarul face acum faţă provocării Dumnezeului Ultim.
27:7.11 (305.4) [Prezentat de un Desăvârşitor al Înţelepciunii venit de pe Uversa.]
Cartea Urantia
<< Capitolul 27 | Titlurile | Conţinutul | Capitolul 29 >>
Capitolul 28
Spiritele ocrotitoare ale suprauniversurilor
28:0.1 (306.1) CUM supernafimii sunt oştirile îngereşti ale universului central, iar serafimii acelea ale universurilor locale, seconafimii sunt, la rândul lor, spiritele ocrotitoare ale suprauniversurilor. Ca grad de divinitate şi ca potenţial de supremaţie, aceşti copii ai Spiritelor Reflectante seamănă totuşi mult mai mult cu supernafimii decât cu serafimii. Ei nu slujesc singuri în supracreaţii, iar operaţiunile care sunt aflate în sarcina asociaţilor lor nearătaţi sunt numeroase, şi misterioase deopotrivă.
28:0.2 (306.2) După cum sunt se prezintă în aceste expuneri, spiritele ocrotitoare ale suprauniversurilor cuprind următoarele trei ordine:
28:0.3 (306.3) 1. Seconafimii.
28:0.4 (306.4) 2. Terţiafimii.
28:0.5 (306.5) 3. Omniafimii.
28:0.6 (306.6) De vreme ce ultimele două ordine nu sunt atât de direct preocupate de planul ascendent de înaintare a muritorilor, ele vor fi discutate pe scurt mai înainte de se trece la mai îndelunga consideraţie rezervată seconafimilor. Din punct de vedere tehnic, nici terţiafimii, nici omniafimii nu sunt spirite ocrotitoare ale suprauniversurilor, cu toate că şi unii şi ceilalţi servesc ca ocrotitori spirituali în aceste domenii.
1. Terţiafimii
28:1.1 (306.7) Aceşti înalţi îngeri sunt înscrişi în sediile suprauniversurilor şi, în ciuda serviciului lor în creaţiile locale, ei sunt, din punct de vedere tehnic, locuitori permanenţi ai acestor capitale suprauniversale, prin aceea că nu sunt născuţi în universurile locale. Terţiafimi sunt copiii Spiritului Infinit şi sunt personalizaţi în Paradis în grupuri de câte o mie, iar aceste fiinţe celeste, de o originalitate divină şi de o versatilitate aproape supremă, sunt darul Spiritului Infinit către Fiii Creatori ai lui Dumnezeu.
28:1.2 (306.8) Când un Fiu Mihail este detaşat din regimul părintesc al Paradisului şi este pregătit să plece în aventura universală a spaţiului, atunci Spiritul Infinit zămisleşte un grup de o mie dintre aceste spirite însoţitoare. Aceşti terţiafimi maiestuoşi îl însoţesc pe acest Fiu Creator atunci când el se angajează în aventura de organizare a unui univers.
28:1.3 (306.9) Pe tot parcursul perioadei iniţiale de construire a unui univers, aceşti o mie de terţiafimi formează singurul corp personal al Fiului Creator. Ei dobândesc o foarte bogată experienţă ca asistenţi ai Fiului, de-a lungul vremurilor frământate ale alcătuirii universului şi ale altor manevre astronomice. Ei servesc alături de Fiul Creator până în ziua personalizării Strălucitoarei Stele de Dimineaţă, prima născută a unui univers local, fapt după care demisiile oficiale ale terţiafimilor sunt înaintate şi acceptate. O dată
