cât este el de demn de crezare şi de încredere.
28:6.14 (316.1) Pe Urantia voi încercaţi, într-un chip grotesc, să citiţi caracterele şi să evaluaţi anumite capacităţi, însă pe Uversa noi efectiv facem lucrurile acestea la perfecţie. Aceşti seconafimi cântăresc loialitatea în balanţele vii de evaluare infailibilă a caracterului, şi de cum s-au uitat la voi, noi nu trebuie decât să ne uităm la ei pentru a cunoaşte limitările aptitudinii voastre de a avea responsabilităţi, de a duce la bun sfârşit o sarcină şi de a îndeplini misiuni. Activul vostru de loialitate figurează clar, alături de pasivul vostru de posibile greşeli sau trădări.
28:6.15 (316.2) Planul superiorilor voştri constă în a vă face să avansaţi sporindu-vă sarcinile de încredere în măsura în care caracterul vostru este suficient dezvoltat pentru a vă permite să purtaţi cu eleganţă aceste responsabilităţi suplimentare, , însă a împovăra individul ar aduce doar dezastru şi dezamăgire. Se poate evita greşeala de a plasa prematur responsabilităţi pe umerii unui om sau ai unui înger făcând uz de serviciul acestor infailibilii evaluatori ai capacităţii de încredere pe care o pot merita indivizii timpului şi spaţiului. Aceşti seconafimi îi însoţesc întotdeauna pe Aceia Înălţaţi în Autoritate, iar aceşti administratori nu dau niciodată sarcini până ce candidaţii lor nu au fost cântăriţi în balanţele secorafice şi apoi declaraţi „fără lipsuri”.
28:6.16 (316.3) 5. Sfinţenia Serviciului. Privilegiul de a servi urmează imediat descoperirii loialităţii. Nimic nu poate sta între voi şi prilejul de a primi sarcini mai mari , afară de propria voastră neloialitate, lipsa voastră de capacitate de apreciere a solemnităţii de încredere.
28:6.17 (316.4) Slujirea - slujirea cu bună ştiinţă, iar nu robia - produce cea mai înaltă satisfacţie şi exprimă cea mai divină demnitate. Serviciul - servicii mai multe, servicii mai mari, servicii dificile, servicii aventuroase şi, în cele din urmă, serviciile divine şi perfecte - acesta este rostul timpului şi menirea spaţiului. Însă ciclurile jocurilor timpului vor alterna întotdeauna cu ciclurile de slujire ale progresului, iar după slujirea în timp urmează supraslujirea în eternitate. Pe parcursul jocului timpului, trebuie să luaţi în considerare munca eternităţii, la fel cum pe parcursul slujirii în eternitate vă veţi aminti de jocul timpului.
28:6.18 (316.5) Economia universală este bazată pe consum şi producţie. În întreaga carieră eternă, nu veţi întâlni niciodată nici monotonia inacţiunii, nici stagnarea personalităţii. Progresul este făcut posibil prin mişcarea în sine, avansarea decurge din capacitatea divină de acţiune, iar înfăptuirea este copilul aventurii imaginative. Însă, inerentă acestei capacităţi de înfăptuire îi este responsabilitatea eticii, necesitatea de a recunoaşte că lumea şi universul sunt pline de o multitudine de tipuri de fiinţe diferite. Ansamblul acestei magnifice creaţii, inclusiv voi înşivă, nu s-a făcut doar pentru voi. Universul nu este egocentric. Dumnezeii au decretat: „Este mai mare binecuvântare să dai decât să primeşti”, iar Fiul vostru Suveran a spus: „Acela care vrea să fie cel mai mare între voi să fie slujitorul tuturor”.
28:6.19 (316.6) Natura reală a oricărui serviciu - făcut fie de un om, fie de un înger este pe deplin revelată pe chipul acestor indicatoare secorafice ale serviciului, Sfinţiile Serviciului. Analiza completă a adevăratelor şi tainicelor motive este clar arătată. Aceşti îngeri sunt într-adevăr cititorii minţii, cercetătorii inimii şi revelatorii sufletului universului. Muritorii se pot folosi de cuvinte pentru a-şi ascunde gândurile, însă aceşti înalţi seconafimi dezvăluie motivele adânci ale inimii omeneşti şi ale minţii îngereşti.
28:6.20 (317.1) 6 şi 7. Secretul Măreţiei şi Sufletul Bunătăţii. Pelerinii ascendenţi care şi-au dat seama de importanţa timpului au drumul pregătit pentru realizarea solemnităţii încrederii şi pentru aprecierea sfinţeniei serviciului. Deşi acestea sunt elementele morale ale măreţiei, există totuşi,, şi unele secrete ale măreţiei. Atunci când se aplică probele spirituale de încercare a măreţiei, elementele morale nu sunt desconsiderate, însă măsura reală a măreţiei planetare este calitatea altruismului revelat în munca dezinteresată pentru bunăstarea semenilor tăi pământeni, cu deosebire fiinţe demne care aflate la nevoie şi la strâmtoare. Şi manifestarea măreţiei pe o lume ca Urantia este demonstrarea stăpânirii de sine. Un om mare nu este acela care „pune mâna pe un oraş” sau „doboară o naţiune”, ci mai degrabă cel „care îşi stăpâneşte propria limbă”.
28:6.21 (317.2) Măreţia este sinonimă cu divinitatea. Dumnezeu este mare şi bun în mod suprem. Măreţia şi bunătatea nu se pot despărţi nicicum. . Ele sunt pe vecie făcute una în Dumnezeu. Acest adevăr este literalmente şi izbitor ilustrat prin interdependenţa în reflectare a Secretului Măreţiei şi a Sufletului Bunătăţii, căci nici una nu poate funcţiona fără cealaltă. Pentru a reflecta alte calităţi ale divinităţii, supernafimii suprauniversului pot acţiona singuri, şi chiar aşa fac, însă evaluările prin reflectare ale măreţiei şi bunătăţii par inseparabile. În consecinţă, pe orice lume şi în orice univers, trebuie ca aceşti reflectori ai măreţiei şi bunătăţii să lucreze împreună şi să arate întotdeauna o dare de seamă reciprocă şi duală cu privire la orice fiinţă asupra căreia se focalizează aceştia. Nu se poate aprecia măreţia fără ai cunoaşte conţinutul de bunătate, şi nu se poate descrie bunătatea fără a arăta măreţia ei inerentă şi divină.
28:6.22 (317.3) Aprecierea măreţiei variază de la o sferă la alta. A fi mare înseamnă a fi asemeni lui Dumnezeu. Şi cum calitatea măreţiei este în întregime determinată de conţinutul bunătăţii, urmează că, chiar şi în starea voastră prezentă umană, dacă prin graţie puteţi deveni buni, voi deveniţi prin aceasta mari. Cu cât contemplaţi mai constant şi cu cât urmăriţi mai perseverent conceptele de bunătate divină, cu atât mai sigură va fi creşterea voastră în măreţie, în adevărata mărime a unui caracter autentic pregătit pentru supravieţuire.
7. Serviciul Seconafimilor
28:7.1 (317.4) Seconafimii îşi au originea şi cartierele generale pe capitalele suprauniversurilor, însă, împreună cu tovărăşii lor de legătură, ei sunt răspândiţi de pe ţărmurile Paradisului până pe lumile evolutive ale spaţiului. Ei servesc ca asistenţi apreciaţi pe lângă membrii adunărilor deliberatoare ale supraguvernelor şi sunt de un mare ajutor pentru coloniile de curtoazie de pe Uversa: studenţii stelelor, călătorii mileniilor, observatorii celeşti, şi o mulţime de alte fiinţe, inclusiv ascenderii care aşteaptă să fie transportaţi pe Havona. Celor Îmbătrâniţi de Zile le place să trimită pe unii dintre seconafimii primari în ajutorul creaturilor ascendente domiciliate pe o cele sută nouăzeci de lumi de studiu care înconjoară Uversa, şi tot aici servesc ca învăţători, de asemenea, mulţi reprezentanţi ai ordinelor secundar şi terţiar. Aceşti sateliţi ai Uversei sunt şcolile de perfecţionare ale universurilor timpului, unde se dau cursuri pregătitoare pentru universitatea havoniană cu cele şapte circuite ale ei.
28:7.2 (317.5) Dintre cele trei ordine de seconafimi, grupul terţiar este cel care, ataşat autorităţilor ascendente, slujeşte cel mai mult pe lângă creaturile ascendente ale timpului. Voi îi veţi întâlni la timpul cuvenit, puţin după plecarea voastră de pe Urantia, deşi nu vă veţi folosi în mod liber de serviciile lor înainte de a fi ajuns la lumile de şedere ale Orvontonului. Voi vă veţi bucura de tovărăşia lor atunci când veţi fi făcut pe deplin cunoştinţă cu ei în cursul şederii voastre pe lumile şcolare ale Uversei.
28:7.3 (318.1) Aceşti seconafimi terţiari sunt economii de timp, scurtătorii spaţiului, detectorii de erori, învăţătorii fidelii şi eternii stâlpi indicatori
