să-i usture. Expirația, făcea o ceață ce acoperea vizibilitatea.
Dar era o lumină acolo undeva. Mișcă. Mișcă-te spre lumină. Vezi, devine mai strălucitoare. Urcă. Cercul devine mai mare. Urcă, la naiba! Întinde-te. Întinde naibii mâna aia, poți s-o faci dacă încerci. Cerc mai mare.
A
J
U
N
S....
***
− Bine șefu’, dacă asta-i toată recunoștința pe care o am pentru că ți-am salvat viața, răsuna vocea cinică a lui Vini de la un milion de parseci, − atunci demisionez.
Bred își dădu seama că se holba la un panou luminos. Mâna lui s-a întins către el și, de fapt, a apucat gâtul doctorului. A clipit pe când strălucirea luminii îi făcea ochii să lăcrimeze și, cu mare durere și rigiditate, își întoarse capul. Stătea pe una din canapelele din Baza Medicală al lui Honey B, cu un cearceaf subțire care-i acoperea corpul de altfel gol. Tyla stătea tremurândă pe canapeaua de lângă el, de asemenea îmbrăcată într-un cearceaf. Gemea încet și făcea mișcări slabe cu mâinile.
Bred își luă mâna de la gâtul lui Vini. Încercă să spună ceva, dar gâtul lui era atât de uscat și de zgâriat încât nu mai ieșea nimic. Vini i-a observat dilema. − Pun pariu că gâtul tău arată destul de rău, a spus ea, luând o sticlă de apă distilată și storcând o mică picătură în gura lui. − V-am ținut tegumentele umezite, dar nu ați băut nimic de patru zile.
A fost așa de mult? Bred a foșnit apa în gură, lăsând-o să înmoaie uscăciunea țesuturilor. − Vini, spuse el după ce reușise să o înghită dureros: − Nu cred că ai arătat vreodată mai frumoasă ca acum.
− Mă flatați... Pun pariu că spuneți asta tuturor femeilor care vă salvează viața.
Ea și-a întors atenția profesională către Tyla, care tocmai și-a deschis ochii și privea la panoul luminos cu aceeași confuzie pe care o avuse și fratele ei. − Ușurel, soro, zise doctorul. − Te-ai întors în acel basm numit realitate. Stoarse mai multă apă distilată, iar Tyla o bău cu lăcomie.
− Înseamnă că tocmai am Visat, nu ? Tyla orăcăi în timp ce bău tot ce putu.
− Chiar la timp. Arbitrul a verificat - au existat modelele corecte de unde cerebrale, Mișcarea Rapidă a Ochilor, chiar și ceva somnambulism.
− Somn... asta înseamnă că am făcut chestii?
− S-ar putea spune asta, spuse Vini, întorcându-se de la pacient o clipă pentru a pune sticla de apă pe masă.
Ochii Tylei s-au lărgit. Încercase să se ridice, dar mușchii ei, slăbiți de lipsa hranei și a exercițiului fizic, refuzau să o asculte. Se împiedică și căzu înapoi pe canapea și privi spre doctor. − Ce făceam când ne-ai scos afară? întrebă ea cu o voce rigidă.
Vini se întoarse spre ea cu un hipospray în mână. − Nu te gândi la asta. Sunt doctor, și sunt foarte liberală. Ea a rearanjat cearceaful care s-a desprins parțial în timpul tentativei de deplasare a Tylei. − Acum vă voi da la amândoi un sedativ. S-ar putea să fi dormit foarte mult în ultimele zile, dar v-ați odihnit foarte puțin. Chestia asta ar trebui să vă lase să dormiți normal.
− Dar Vânătoarea, a început Tyla să protesteze.
Vini pulveriză pe antebrațul Tylei. − Arbitrul ne-a spus deja care este următorul punct pe ordinea de zi și ne îndreptăm deja într-acolo. Sora spune că va dura încă aproximativ nouă zile pentru a ajunge acolo. Sună a pradă ușoară de data asta - un fel de floare. Se întoarse spre Bred și îi administra și lui spray-ul.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.
Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.
