simțit mai nervoasă chiar decât când a debutat cu mulți ani în urmă.
− Aș vrea să profit de această ocazie pentru a-mi cere scuze tuturor pentru comportamentul meu nepotrivit din Sectorul de Control zilele trecute, spuse ea încet. Tonul ei era hotărât; însă ochii ei refuzau să întâlnească alți ochi. − Am fost afectată de începutul Vânătorii, probabil mai mult decât mi-am dat seama. Sper că îmi veți permite să mă alătur discuției voastre.
− Desigur, spuse Nezla. − Toți mai dăm rateuri din când în când.
− Sunt încântat să te văd, spuse Bred, aranjându-și ochelarii pe podul nasului. − Ai promis să conduci Vânătoarea și nu eram sigur cum o să faci asta din cabina ta.
− Hai alături de noi, a invitat-o Vini. − Deși dacă ai mai fi lipsit încă o zi, aș fi câștigat piscina.
− Mulțumesc, spuse Tyla, ignorând comentariul lui Vini, în timp ce înota în încăpere. − Care era mai exact subiectul discutat?
− Cabinele de Vis, spuse Vini. − Cei mai mulți experți sunt de acord că acestea au ucis Letheenii. Biblioteca navei are tot felul de materiale de cercetare, inclusiv un text de psihologie avansată, care vorbește despre cabine foarte detaliat - sau cel puțin cel mai detaliat posibil.
− Exploratorii au găsit aceste cabine în fiecare oraș important. Probabil că erau destul de populare. Multe dintre ele încă mai sunt funcționale - Letheenii ăștia construiau lucruri rezistente. Într-un anume fel, partea activă din aceste cabine induce vise în mintea celui dinăuntru. Letheenii erau stăpâni ai științei psihologice, așa că probabil știau totul despre minte - sau cel puțin suficient pentru a-l elibera de realitate.
− Singurul mod în care știm despre acest lucru, desigur, este din experiența directă. Primii oameni care au intrat în acele cabine au fost prinși în fanteziile induse. Nu au mai putut fi scoși din starea de vis. Au trebuit să fie hrăniți intravenos pentru o vreme, dar tot au murit. Asta s-a întâmplat, probabil, și cu Letheenii - s-au dus la cabine, s-au cuplat într-un Vis și au murit încet. Literalmente au visat până la moarte.
− Nu știau că cabinele îi vor ucide? întrebă Bred.
− Trebuie că știau. Nu văd cum ar fi putut rata faptul că nu existau clienți care să revină. Dar poate că au vrut să moară. Sau poate că nu le păsa deloc. Poate că ei și-au făcut lumea un pic prea perfectă și au avut nevoie de o diversiune cu orice preț.
− Să știți că avem și noi analogii noștri umani. În secolele al nouăsprezecelea, douăzeci și douăzeci și unu, când substanțele halucinogene se aflau încă în stadii experimentale și nu se putea anticipa efectul specific care va fi obținut, oamenii au luat droguri doar pentru a simți extazul pur sau pentru a scăpa de o realitate opresivă. Unii au murit, dar asta nu a oprit pe nimeni altcineva. Și dacă aș fi avut chef să mă sinucid, Cabinele de Vis ar fi fost probabil cel mai plăcut mod de a o face.
− Cred că nu-i corect, spuse Nezla. − Robotul ăsta te bagă la moarte sigură.
Sora, care până în prezent a asistat la ședință relaxată și cu ochii închiși, a ales acum să vorbească. − Unii oameni au supraviețuit, spuse ea.
− Așa să fie? Nezla se întoarse spre Vini pentru confirmare.
− Da, dar pe Hippocrate dacă știu cum. Doar scoaterea unei persoane din cabină nu face niciun bine - odată ce modelul Visului este creat în creier, el formează un ciclu de auto-perpetuare. Probabil cabina modifică ușor chimia creierului pentru a face Visarea un lucru permanent. Cunoștințele noastre asupra modului în care funcționează creierul sunt atât de lacunare și limitate încât nu putem inversa singuri procesul. S-a încercat tratament de șoc, lobotomii și alte forme de intervenție chirurgicală fără niciun rezultat.
− Dar ai spus că unii au supraviețuit, repetă Nezla.
− Da, doi oameni, dar s-au scos singuri. Testele psihologice pe care le-au făcut ulterior le-au arătat că erau persoane cu o voință neobișnuit de mare. Ce e mai rău, e că au refuzat să descrie exact ce s-a întâmplat cu ei în timp ce se aflau sub influența cabinei. Ei au spus că este o experiență prea personală pentru a fi vreodată împărtășită. Au confirmat că fiecare dintre ei au avut Vise, dar au refuzat să spună despre ce fuseseră ele. Iar pentru ieșirea din vis, relatările lor erau similare - doar s-au hotărât în mintea lor că au vrut să fie treji și asta s-a întâmplat. Amintiți-vă că aceștia erau oameni cu o voință deosebit de puternică - mult mai puternică, probabil, decât oricine de la bordul acestei nave.
Bred s-a întors spre Arbitru. − Ce se așteaptă de la noi ca să îndeplinim această cerință?
− Dumneavoastră, în calitate de participant oficial, și orice alt membru al echipajului dvs. care ar dori să facă acest lucru, trebuie să intrați într-una din aceste Cabine de Vis care este în stare de funcționare și să permiteți începerea procesului de Visare. Odată început, voi iniția anumite teste pentru a mă asigura că sunteți într-o stare de Vis. Dacă certific faptul că sunteți, în conformitate cu articolul XII secțiunea 8, atunci acest articol va fi considerat obținut în conformitate cu articolul XI secțiunea 2 și putem trece la următorul punct din lista dvs.
− Și nu-ți pasă dacă ieșim din transă sau nu, corect?
− Asta nu mă privește, spuse Arbitrul. − Sunt doar prezent aici pentru a mă asigura că îndepliniți condițiile Vânătorii.
− Dar dacă nu ieșim din transă, replică Tyla, − nu vom mai putea continua Vânătoarea.
− În acest caz, spuse robotul placid − veți pierde.
− Mulțam de ajutor, mormăi Nezla.
− Soră mai mică, îi spuse Bred Tylei cu un zâmbet ironic pe față. − În ce te-am lăsat să mă bagi? Își întinse brațele în față într-un gest leneș. − Bine, echipă, întrebarea ce se pune în fața noastră este, ce facem noi despre asta?
− Vorbind din punct de vedere pur medical, răspunse Vini, − cea mai sănătoasă alegere a voastră ar fi să fugiți ca de dracu’ în direcția opusă. Încă veți avea o șansă de câștig dacă nimeni altcineva nu-și completează toate obiectele de pe lista lor.
− Niciodată! Spuse vehement Tyla. − Ambic Jusser își va strânge toate elementele, puteți să fiți siguri de asta. Nu putem renunța la primul, sau vom fi pierdut încă înainte de a începe.
− Bine, spuse Bred cu un ton liniștit. − Am hotărât că voi intra eu într-una din aceste cabine.
− Și eu merg cu tine, insistă Tyla. − Ești la Vânătoare din cauza mea, și chiar am promis că voi face cea mai mare parte a muncilor. În afară de asta, ești prea slab de înger ca să ieși singur.
Bred a înălțat din umeri. − Mulțumesc pentru votul de încredere. Deci, noi doi vom merge împreună.
− Și eu, zise Nezla pe un ton ascuțit.
− Nu, răspunse ferm Bred. − Doar Tyla și cu mine. Restul va trebui să stea pe margine și să încerce să ne ajute. Cum rămâne
