Fața i se lumină pentru o secundă.
- Da, am auzit-o pe Debbie pomenind de dumneavoastră. Sunteți agent FBI sau așa ceva, nu?
- Ei bine, m-am pensionat recent. Dar da, în esență, da.
- Îmi pare rău că v-a rugat să investigați ce s-a întâmplat cu Julie. Îmi pot imagina situația stânjenitoare în care v-a pus.
- Nu trebuie să vă cereți scuze, spuse Kate. Nici nu-mi pot imagina prin ce trece. Dar uitați...voi fi rapidă. Nu vreau să vă rețin prea mult. Știu că Debbie voia să-l investighez pe fostul iubit al lui Julie și încă nu am apucat să îi spun asta, dar acesta este nevinovat.
- Doamna Wise, nu trebuie să faceți asta pentru ea.
- Știu, spuse ea. Dar mă întrebam dacă ați putea să îmi răspundeți rapid la câteva întrebări.
Inițial părea jignit, dar mai apoi s-a resemnat. O privire curioasă și tristă i-a apărut pe față fața când a întrebat:
- Credeți că sunt întrebări care își au rostul?
- Poate.
- Atunci, da. Voi răspunde la câteva întrebări. Repede, vă rog.
- Desigur. Mă întrebam dacă ați văzut, de când v-ați întors, vreun lucru ciudat în casă sau care nu era la locul lui. Poate ceva care nu părea a fi cine știe ce, având în vedere ceea ce s-a întâmplat cu Julie. Poate ceva la care v-ați gândit că o să-i acordați atenție mai târziu, când lucrurile se vor mai liniști.
El clătină încet din cap, privind locul în care soția lui urma să fie îngropată în decurs de o oră.
- Nu îmi vine nimic în minte.
- Niciun semn de spargere?
Și-a îndreptat din nou atenția spre ea, părând puțin speriat.
- Știți, și eu mi-am pus întrebări în privința asta, spuse el. Când am ajuns acasă a doua zi, toate ușile erau încuiate. Am sunat la ușă, deoarece cheile mele erau într-una din genți și nu aveam chef să le caut. Dar Julie nu a răspuns. Nici măcar nu m-am deranjat să mă gândesc la asta până ieri, când încercam să dorm. Cineva a pătruns înăuntru cu ușurință, fără a intra prin efracție. Iar mai apoi, când a părăsit casa, acea persoană a încuiat ușa. A știut cum să intre. Dar acest lucru nu face sens.
- De ce nu?
- Pentru că numai eu, Julie și menajera noastră cunoaștem codul de la sistemul de securitate. Îl schimbăm o dată la două luni.
- Aveți vreo suspiciune legată de menajeră sau familia ei?
- Ei bine, aceasta are aproape șaizeci de ani și nu-i cunoaștem familia. Poliția a analizat acest aspect, dar nu au găsit nimic.
- Ei bine, dar dumneavoastră? întrebă Kate. Vă puteți gândi la cineva care ar fi capabil să facă așa ceva?
Acesta clătină din cap, fără să se gândească mult.
- Am petrecut fiecare moment în care am fost treaz, de când am venit acasă și am găsit corpul, încercând să mă gândesc la cineva care ar avea vreun motiv să o omoare - sau să fie supărat pe ea. Și nimeni nu îmi vine în minte. Făcu o pauză și o privi apoi sceptic. Ați spus că sunteți pensionată. Deci, de ce vă interesează acest caz atât de mult?
Aceasta răspunse în singurul mod acceptabil.
- Vreau doar să fac tot ce îmi stă în putință pentru a o liniști pe Debbie.
Știa însă că există un adevăr mult mai profund. Și era unul egoist.
„Deoarece faptul că sunt implicată cât de puțin în acest caz mă ajută să am un scop, lucru ce nu s-a mai întâmplat de acum un an, de când m-am pensionat.”
- Ei bine, apreciez ajutorul dumneavoastră, spuse Tyler. Și dacă mai aveți nevoie de ceva de la mine, vă rog să-mi spuneți.
- Așa voi face, spuse ea, mângâindu-l ușor pe spate și lăsându-l în durerea lui. Adevărul era însă că se îndoia că va mai vorbi vreodată cu el. A fost agent suficient de mult timp pentru a-și da seama când un bărbat este inocent și cu adevărat trist. Ar fi pariat tot ce avea pe faptul că Tyler Hicks nu și-a ucis soția. Deja se simțea oribil că îl abordase la înmormântarea soției sale. De acum încolo, nu se va mai apropia de Tyler; dacă pe viitor acesta va putea da o mână de ajutor, îi va lăsa pe polițiști să se ocupe de asta.
A mers la mașina ei și a ieșit în coloana adormită de mașini care plecau de la cimitir. A condus înapoi spre casă în tăcere, continuând să se gândească la Melissa și viitoarea ei nepoată.
Конец ознакомительного фрагмента.
Текст предоставлен ООО «ЛитРес».
Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.
Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.
