TREIZECI ȘI ȘAPTE
PROLOG
A văzut că nimeni nu l-a observat în timp ce se strecura, în timpul nopții, pe tăcuta stradă suburbană. Era ora unu dimineața și se afla în genul de cartier unde oamenii se culcau la ore rezonabile, o noapte nebună acolo consta într-un pahar în plus de vin în timpul vizionării Burlacului.
Era genul de loc pe care îl disprețuia.
Oamenii aceștia își plăteau taxele la asociația de proprietari, curățau rahatul lăsat de câini lor în punguțe mici de plastic, pentru a nu-și jigni vecinii, iar copiii lor practicau câte un sport nu doar în ligile liceului, ci și în ligile județene private. Lumea era la picioarele lor. Se simțeau în siguranță. Desigur, și-au încuiat ușile și și-au setat alarmele, dar, în cele din urmă, se simțeau în siguranță.
Acest lucru era pe cale să se schimbe.
S-a apropiat de o grădină anume. Cu siguranță ea era acasă acum. Soțul ei era plecat într-o călătorie de afaceri în Dallas. Știa care era fereastra de la dormitorul ei. Și mai știa și că alarma de securitate din spatele casei nu funcționa corespunzător atunci când ploua.
S-a deplasat și simți încurajarea cuțitului, ascuns la spate, între elasticul boxerilor și blugi. A rămas puțin în lateralul casei, deschizând sticla de apă pe care o avea cu el, iar când a ajuns în spatele casei, s-a oprit. Acolo era lumina verde strălucitoare a alarmei de securitate. Știa că dacă ar încerca să o deterioreze, alarma ar porni. Știa și că dacă ar încerca să deschidă sau să forțeze ușa, alarma ar porni.
Dar mai știa și că aceasta nu funcționa corespunzător pe timpul ploii. Era ceva legat de umiditate, chiar dacă acest tip de sistem trebuia să fie sută la sută impermeabil. Având în vedere acest lucru, a ridicat sticla de apă și a început să toarne apa din ea.
Privea cum lumina verde clipea, devenind mai slabă.
Cu un zâmbet pe buze, a intrat în mica porțiune de curte. A urcat scările spre veranda din spatele casei. A deschis ușa de sită cu ușurință, după ce a forțat-o cu ajutorul cuțitului; nu s-a auzit aproape nimic în liniștea nopții.
Se îndreptă spre scaunul de răchită din colț, ridică perna și găsi cheia dedesubt. A luat cheia în mâna pe care purta mănușa, s-a dus la ușa din spate, a introdus cheia în încuietoare, a deschis ușa și a intrat.
O lampă mică era aprinsă în holul de la capătul bucătăriei. A mers pe acest hol până la scări și începu să le urce.
Simțea anxietatea cum îi rodea stomacul. Era extaziat - dar nu într-un mod sexual, ci era genul de extaz care îl învăluia atunci când se dădea într-un montagne russe, pe măsură ce urca tot mai sus, pe cel mai înalt deal de pe șine.
Strânse cuțitul, pe care îl ținea încă în mână de când deschise ușa de sită. Când ajunse în capul scărilor, se opri o clipă pentru a aprecia fiorul care îl cuprindea. Inspiră curățenia casei suburbane de clasa superioară și i se făcu puțin rău. Totul era prea familiar, prea detașat.
Ura acest lucru.
Strângând cuțitul, merse spre dormitorul de la capătul holului. Ea era acolo, culcată în pat.
Dormea pe o parte, cu genunchii ușor îndoiți. Purta un tricou și o pereche de pantaloni scurți, nimic impresionant, având în vedere că soțul ei era plecat.
A mers până lângă pat și a privit-o puțin cum dormea. Își punea întrebări despre natura vieții. Cât era de fragilă...
Apoi, a ridicat cuțitul și l-a lăsat în jos în mod obișnuit, ca și cum ar picta sau ar alunga o muscă.
Ea țipă, dar doar pentru o clipă - înainte ca el să lase, din nou, cuțitul în jos.
Și din nou.
CAPITOLUL UNU
Dintre multele lecții de viață pe care Kate Wise le învățase în primul ei an de pensie, cea mai importantă a fost aceasta: fără un plan solid, pensionarea poate deveni plictisitoare foarte rapid.
Auzise povești despre femei care s-au pensionat și au început să descopere diferite hobby-uri. Unele și-au deschis mici magazine online Etsy. Unele au cochetat cu pictatul și croșetatul. Altele au încercat să scrie un roman. Kate considera că toate acestea sunt modalități minunate de a-ți petrece timpul, dar nimic nu o tenta.
Pentru o persoană care își petrecuse mai mult de treizeci de ani din viață cu o pistol legat de ea, găsirea unor modalități cu care să-și ocupe timpul într-un mod satisfăcător era dificilă. Tricotatul nu avea să înlocuiască extazul urmării unui criminal. Grădinăritul nu avea să îi crească nivelul de adrenalină precum luarea cu asalt a unei locuințe, neștiind ce o așteaptă de cealaltă parte a ușii.
Deoarece nimic din ceea ce încercase nu părea să se apropie de fericirea pe care o simțea ca și agent FBI, a încetat să mai caute după câteva luni. Singurul lucru care trezea, cât de puțin, acel sentiment în ea erau sesiunile la poligon, la care mergea de două ori pe săptămână. Ar fi mers mai des acolo dacă nu s-ar fi temut că membrii mai tineri de la poligon ar putea începe să o vadă ca pe un agent pensionar, care încearcă să retrăiască trecutul glorios de altădată.
Era o teamă rezonabilă. La urma urmei, ea considera că exact aia făcea.
Era o zi marți, imediat după ora două după-amiaza, când acest lucru a lovit-o ca un glonț între ochi. Numai ce se întorsese de la poligon și își așeza pistolul M1911 înapoi în sertarul de lângă pat, când inima ei începu să o ia razna din senin.
Treizeci și unu de ani. Și-a petrecut treizeci și unu de ani la Birou. A luat parte la mai mult de o sută de raiduri și a lucrat ca membru al unei unități speciale de executare al cazurilor importante de douăzeci și șase de ori. Era cunoscută pentru viteza ei, pentru gândirea ei rapidă și adesea extrem de ageră, și pentru atitudinea care dădea dovadă de o nepăsare generală.
Mai era cunoscută și pentru felul cum arăta, lucru care încă o mai deranja puțin, chiar și la vârsta de cincizeci și cinci de ani. La scurt timp după ce a devenit agent, la vârsta de douăzeci și trei de ani, a primit porecle precum Picioare și Barbie - denumiri din cauza cărora, în ziua de azi, mulți bărbați ar rămâne fără un loc de muncă, dar care, din păcate, atunci când ea era mai tânără, erau des întâlnite în cazul agenților de sex feminin.
Kate a spart nasul câtorva agenți de sex masculin care o prinseseră de fund. Pe unul dintre ei l-a aruncat în cealaltă parte a unui lift aflat în mișcare, deoarece i-a șoptit ceva obscen la ureche, în timp ce stătea în spatele ei.
Deși poreclele au rămas chiar și după ce împlinise patruzeci de ani,
