Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil. Serghei Gordienko
Чтение книги онлайн.
Читать онлайн книгу Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil - Serghei Gordienko страница
Dragostea de sicriile părintești
Alexandr Sergheievici Pușkin
Petrograd. Noiembrie, anul 1916
Vineri dimineață, am primit ordin de la adjunctul șefului unității de contraspionaj din Petrograd, locotenent colonelul, Demid Elizarovici Istomin, ca înainte de plecare să intru la el în cabinet.
Excelența Voastră, ștabs-căpitanul Proscurin la ordinul Dumneavoastră este prezent, am raportat eu.
Locotenent colonelul, ca de obicei, și-a mângâiat mai întâi barba, apoi a început a vorbi.
Ștabs-căpitan, să nu vă sperie întrebarea mea. Ce planuri aveți pentru zilele libere?
Întrebarea într-adevăr a sunat pe neașteptate. Pe parcursul a trei ani de slujbă în contraspionaj, conducerea niciodată nu s-a interesat cum î-mi petrec zilele libere, deși eram verificați permanent, fapt absolut normal pentru slujba noastră. Dar iată direct despre zilele libere …
Excelența voastră, sâmbătă dimineața o să particip la turnirul de box englez la Școala principală de gimnastică și scrimă pentru ofițeri. Seara, de asemenea iau lecții de scrimă și tragere din armă. Duminică e liturghia la Catedrala Sfântul Isaac, apoi o să citesc.
Locotenent colonelul m-a măsurat cu privirea, a zâmbit în barbă și îndreptat mustețile.
Extraordinar, ștabs-căpitane! Ce citiți Dumneavoastră?
Pe Wilhelm Wundt.
Care din lucările lui?
,,Psihologia tulburărilor mentale,,.
Care e motivul unei alegeri atât de neordinare?
Vreau să înțeleg, cum noi gândim și ce influențează deciziile și hotarârile noastre.
Lăudabil. Aceasta ne ajută mult în serviciul noastru.
Eu, încă nu înțelegeam, unde vrea să ajungă cu discuția aceasta. Locotenent colonelul a făcut o pauză, probabil pentru a spune ceea pentru ce m-a chemat în cabinet.
A-ți binevoi să schimbați citirea de duminică pe vizitarea în comun a expoziției? Mă gândesc eu, că Dumneavoastră v-ar fi interesant. Tematica expoziției este foarte asemănătoare cu subiectul studiat de domnul Wundt. Apoi vă invit să luați prânzul la mine.
Voi fi onorat, excelența Voastră.
Vă mulțumesc, ștabs-căpitan. Vă Voi aștepta la ora unu după amiază la Parcul Marte colț cu strada Milion. O să reușiți după liturghie?
Fără doar și poate, excelența Voastră.
Dau onorul, mă întorc pe călcâi și bătând cadența câțiva pași, ies din cabinet.
Duminică la ora unu fără un sfert stau pe scările conacului nu prea elegant, dar cu câteva felinare pe la colț. Deasupra ușii de la intrare se vede o pânză cu o denumire sofisticată ,,Expoziție de artă picturală futurică 0.01,,. Expresia nu î-mi spune nimic. La întrare un băiețaș împarte vizitatorilor pliante. Iau un exemplar, citesc.
TROPETA MARSIENILOR OAMENI!
Mintea oamenilor și până azi aleargă la galop pe trei picioare (trei axe ale locului)! Noi alipim, acestui țâncușor al patrulea picior, anume axa timpului, ca niște muncitori cu străduință, prefăcând mintea omului.
Țâncușorule șchiop! Nu o să ne mai zgârâi auzul cu shelălăitul tău mârșav.
Oamenii trecutului nu erau prea deștepți în sine, crezând, că pânzele statului pot fi confecționate doar pentru axa spațiului. Noi, îmbrăcați doar în mantia victoriei, începem construirea uniunii tinere cu pânza lângă axa timpului, vă preântâmpinăm din timp, că dimensiunea noastră e mai mare ca a lui Cheops, iar sarcina e curajoasă, măreață și aspră.
Noi, așpri lemnari făuritori, din nou ne abandonăm pe noi și numele noastre în cazanul clocotind al sarcinilor mărețe.
Noi credem în noi și cu furie ne debarasăm de șoapta păcătoasă a oamenilor trecutului, care ar vrea să ne muște de călcâi. Deoarece suntem desculți. Dar suntem minunați prin trădarea neâncetată trecutului nostru, abia acum când ea a intrat în vârsta victoriei, în ridicarea neâncetată și turbată a următorului ciocan asupra globului pământesc, care deja tremură de zgomotul apăsat al pașilor nostru.
Faceți zgomot, pânze negre a timpului!
Victor Hlebnicov, Maria Sineakova, Bajidar, Grigorii Petnicov, Nicolai Aseev.
Textul într-adevăr are nevoie de comentariile psihologice ale lui Wundt.
Aștept. Dinspre Baltica suflă un vânt puternic cu lapoviță. Cerul e cenușiu, înțesat de nori, e întuneric ca noaptea. Poți sta doar cu gulerul ridicat și ținând chipiul cu mâna. Mi-a venit în memorie versurile din culegerea lui Blok:
Noaptea, strada, farmacie, felinar,
Absurd în ceață turnul ochi gălbui.
De-o să mai prinzi din secol un pătrar,
Totul va fi la fel. Ieșire nu-i.
Tu vei muri. Un drum inițial
Va fi bătut de alții, iar și iar:
Noapte și riduri înghețate pe canal,
Farmacie, stradă, felinar.
De ce, hulubașule, ești și astăzi în uniformă? s-a auzit o voce la spatele meu. Locotenent colonelul a ajuns exact la ora fixată.
M-am gândit Excelența Voastră, că dacă ne întâlnim cu Dumneavoastră sunt totla serviciu.
Ia te uită ce mai militar zelos! Hai să ne zicem doar pe nume, Valerii Sergheievici.
Cu plăcere, Demid Elizarovici.
Când am intrat în sală, m-a uimit foarte mult, ba chiar mai mult ca data precedentă invitația locotenent colonelului. Am decis cu toate astea, să urmez scenariul colonelului fără a pune întrebări.
Văd că nu prea vă încântă arta futuriștilor. Așa e, Valerii Sergheievici?
Probabil că privind picturile, nedumerirea mea mi se citea clar pe față.
E greu să fii admirator, dacă nu cunoști subiectul admirării.
Ai perfectă dreptate. Nici eu nu sunt admirator al futurizmului, dar o dată ce Dumneavoastră, a-ți pomenit vineri despre Wundt, mi-a venit în gând, că V-ar fi interesant și această viziune originală asupra lumii. Uite la această pictură a doamnei Gonciarova ,,Flori,,. Apropo, ea este rudă cu Alexandr Sergheievici Pușkin. Acum însă ea împreună cu aliații pledează ca acesta să fie aruncat de pe corabia contemporanietății.
M-am apropait de pictură. Contururile geometrice în culori cenușii, roșii, negre și galbene, imagine plată, disproporționată și denaturată. Nu era prea ușor să observi florile într-o asemenea imagine de natiurmorte.
Așa sunt florile în viziunea cuconițelor moderne, a concluzionat Demid Elizarovici, expunând în cuvinte percepția mea confuză.