timpuri denumeau parohia rusă – sinagogă iar pe toți imigranții din Russia îi considerau iudaiști.
Binefăcătorul meu, părintele Constantin a fost numit aici în anul 1891. Ca să vezi e aici deja de 30 de ani! Are recomandarea directă a lui Pobedonostzev!..Răsfoiesc o legătură întreagă de ziare Rusești…Fiul preotului eparhiei Tveri din satul Zadorie. Seminarul Teologic, Academia Teologică Petersburg, excelență la învățătură, grad de candidat bogoslov cu dreptul de a primi gradul de magistru, a fost lector … La cerere Ministerului Afacerilor Externe a fost numit paraclisier în biserica atașată misiunii rusești din Gaaga, unde pentru zel a fost hirotonosit în calitate de diacon. De la 16 aprilie anul 1891 este numit abate a Bisericii Rusești Ortodoxe în Buenos Aieres și hirotonosit de la 20 aprilie al aceluiași an cu ordinul de preot. Ziarul Local ”Noutăți Bisericești” pentru anul 1894… Așa … Articolul părintelui Constantin despre necesitatea construirii unei biserici. Mai departe… Este procurat o parcelă de pământ în partea istorică a orașului. Posibil, anume aici. Ziarul rus pentru anul 1897… Călătoria părintelui Constantin prin orașele Russiei, colectarea donațiilor pentru biserica din Buenos Aires… Audiere la Împărat! Superb! Monarhul a jertfit 5000 de ruble din resursele personale… Donațiile împărătăsei văduve Maria Fedorovna, alte personalități al familiei Imperiale…
La 6 decembrie 1898 la sărbătoarea Sfântului Nicolai Făcătorul de Minuni în prezența prezidentului Argentinei în sfârșit a fost stabilită biserica rusească în Buenos Aieres. 23 septembire 1901 biserica Sfânta Treime a fost în mod oficial sfințită în prezența corpului militar diplomatic, reprezentantului guvernului rus, președintelui republicii, Hulio Rochi, miniștrilor și primăriei Buenos Airesului. Părintele Constantin a ieșit cu un cuvânt de salut: ”Noi mereu ne rugăm pentru pace, pentru unirea tuturor într-o iubire frățească, pentru belșug de roadă în această țară primitoare și îi dorim să aibă parte de liniște… Mulțumim pentru ajutor la toți reprezentații diferitor națiuni și diferitor credincioși. Prezența lor la sfințirea bisericii de azi e plăcută îndeosebi…” Multe articole în care sunt lăudate cuvântările starețului în ziarele din Buenos Aires… Pe lângă biserică au fost deschise o dugheană cu cele mai necesare lucruri, adăpost pentru nevoiași, sală de lectură gratis, societatea lucrătorilor ruși, hor, trupa de teatru dramatic, se fac colectări de bani în folosul celor săraci. Considerabil!
Mai departe, al doilea val de imigrări după revoluția din anul 1905. Au venit ruși și ucraineni. Înaintea războiului cu Germania și Argentina aici deja locuiau 120 000 de imigranți din Russia. După cât se pare, cel mai greu le-a fost anume imigranților din acest de al doilea val. Nici autoritățile locale, nici consulatul nu îi ajutau să-și găsească domiciliul. Oamenii înoptau în parcuri și vagoane de tramvai. Școala parohială de pe lângă catedrală a fost transformată în locuință temporară pentru imigranți.
August anul 1914. Russia a declarat război Germaniei. Se colectează donații pentru cei nevoiași și jertfele războiului, se recrutează voluntari pentru armata rusă…
Februarie anul 1917. Revoluție în Petrograd… Aprilie… Părintele Constantin este suspendat din funcția de secretar a departamentului diplomatic a misiunii Ruse în Buenos Aires de către Guvernul Provizoriu…Octombrie…O nouă revoluție în Russia, un nou val de imigranți: ofițeri și ranguri inferioare a armatei lui Vranghel, preoți ortodocși, comercianți, negustori, moșieri, ziariști, ingineri… Pe lângă Catedrală a fost deschisă societatea de ajutor reciproc. Acum a ajuns și rândul meu să mă contopesc cu următorul val de compatrioți, aruncați din leagănul natal.
După o săptămână mă duc la consulatul rus după documentele mele și după cele traduse. Domnul Ptashikov, mi se pare, azi nu este ocupat. Mă servește cu ceai negru și zahăr rafinat, mă întreabă despre Russia, despre revoluție, războiul civil, apoi despre viața mea la părintele Constantin.
Să înțeleg că încă nu ți-ai găsit de lucru, drăguțule? Cred că de data asta Vă pot ajuta. Adresați-vă la domnul Bakovsk. Este un fost plutonier, ține cafeneaua ”Ucraina” în port. Mă gândesc că Dumneavoastră ca fost militar ve-ți găsi limbă comună cu dânsul. Cereți o funcție de administrator. Puteți chiar să faceți referire la mine.
O propunere foarte neașteptată și venită foarte la timp! Mă duc direct la port. Fostul plutonier trăia aici deja de mulți ani și s-a transformat într-un adevărat burghez. Viața liniștită a unui proprietar de cafenea l-a transformat într-un mod care și era de așteptat – a pierdut alura militară, burta s-a bălăbănit, obrajii s-au deșirat. Bankovskii fuma un trabuc brazilian și mă asculta cu o față plictisită. Se vede, a ascultat așa istorii de multe ori.Toate istoriile imigranților sunt asemănătoare, sunt diferite doar prin detalii. Nu m-a angajat în calitate de administrator, dar a propus să încep ca personal fără rang stabilit. Am acceptat bucuros.
Viața mea s-a schimabt radical. La ora șase dimineața deja eram la cafenea. Începeam cu deredicarea încăperii după vizitatorii nocturni, ridicam scaunele pe masă, frecam podeaua, spălam sticlele de la geam și oglinzile. Ziua strângeam de pe mese, spălam vesela, aduceam produse la bucătărie și aveam grijă de doi băiețandri care erau angajați ca chelneri și nu prea se rupeau muncind. Finisam la ora șase seara. Ziua de lucru de 12 ore mă epuiza defintiv. Venind acasă, cădeam lat pe pat și adormeam. Despre citirea cărților și ziarelor a trebuit să uit complet, iar limba spaniolă acum o învățam vorbind cu vizitatorii cafenelei, la pauza de masă, deschideam manualul în fața unei farfurii cu borș și un pahar de ceai negru, acoperit cu o hrincă de pâine neagră. În cafenea intrau oameni foarte diferiți – argentinieni și marinari imigranți din toată lumea. O dată a intrat chiar și grăcnicerul deșirat care mi-a verificat documentele pe navă. S-a așezat la fereastră, s-a interesat cum m-am aranjat la Buenos Aires și a servit după recomandarea mea sarmale cu smântână.
Î-mi plătea 100 de peso pentru o lună și mă aproviziona cu produse de primă necesitate. După prima lună, observând străduința mea, mi-a adăugat 50 de peso. Aproape tot ce câștigam, puneam deoparte – trebuia să mă gândesc să mă mut cu traiul din biblioteca bisericească.
Î-mi plăcea Buenos Airesul cu mulțimea lui de cafenele și restaurante, asemănătoare cu ale noastre, mereu suna muzica, iar vizitatorii pe înserate dansau tango. Chiar mă gândeam să rămân aici în următorii ani, dar evenimentele ce au urmat, au spulberat aceste planuri și totodată și speranțele mele spre o viață mai liniștită, a unui imigrant, care deja se aranjase cu bine în Argentina.
Din mapa de serviciu a ștabs-căpitanului Proscurin.
Raportul serviciului secret. Berna. Sfârșitul anului 1914 – începutul anului 1915.
Ulianov (Lenin) îl critică pe Plehavin pentru pozițiile de apărare. Ține cuvântări la Geneva, Claran, Țiurih și Berna, organizează conferința partidelor Revoluționare.
Notița lui Proscurin:
Un adevărat agent al influenței!
Raportul serviciului secret. Constantinopol. Ianuarie anul 1915.
Revoluționarul Ghelifand (Parvus) s-a întâlnit la Constantinopol cu fon Waghenheim, ambasadorul german. A propus spre examinare planul revoluției în Russia, nimicirea guvernării Imperiale și divizarea Russiei în câteva state.
Raportul serviciului secret. Berlin. Martie anul 1915.
La Berlin Ghelifand (Parvus) s-a întâlnit cu Rițler, angajatul cancelariei Imperiale. A propus spre examinare planul de pregătire a revoluției în Russia, care se
