de o boală cronică de cel puțin șase luni, precum: diabet de tip II, artrită reumatoidă, boli cardiovasculare, cancer sau boli pulmonare.
Au fost excluși din studiu cei cu antecedente de probleme de sănătate.
Au fost utilizate șase chestionare traduse în limba arabă, Multidimensional Scale of Perceived Social Support, pentru a analiza percepția pacienților privind sprijinul social, Beck Depression Inventory-II (B.D.I-II) pentru a evalua prezența simptomelor depresive, Psychological Stress Measure (P.S.M.) pentru a evalua nivelul de anxietate, inventarul C.O.P.E. pentru a evalua gestionarea stresului, Life Orientation Test (LOT-R) pentru nivelul de optimism și Satisfaction with Life Scale pentru nivelul de satisfacție cu viața.
Rezultatele indică faptul că jumătate dintre pacienții cu boli cronice prezintă simptome depresive, dintre care 27% au simptome de depresie ușoară și 31% au simptome de depresie moderată.
De asemenea, pacienții demonstrează un nivel scăzut de optimism în jumătate din cazuri, o abilitate moderată de gestionare a stresului, deși au un nivel înalt de satisfacție a vieții, niveluri moderate de stres și niveluri joase de percepție a sprijinului social.
Trebuie menționat faptul că aceste rezultate au fost obținute prin chestionare răspunse de către pacienți, de aceea unele rezultate sunt mai bune decât s-a presupus anterior, precum nivelul de satisfacție al vieţii sau al nivelelor de stres.
Una dintre limitările studiului este tocmai populația analizată, deoarece pacienții sunt dintr-o populație specifică, locuitori ai Iordaniei, un popor cu o cultură, religie și idiosincrazie foarte specifice. Din acest motiv, se consideră a fi necesare alte studii pentru a verifica dacă rezultatele sunt replicate în alte populații.
De asemenea, faptul că în cadrul grupului, pacienții au diagnostice de boli grave disparate, și cu prognosticuri diverse, precum diabetul împreună cu cancerul, ar fi putut afecta rezultatele.
Ideal ar fi un singur grup de pacienți bolnavi cronic și observarea numărului celor cu simptome depresive, deoarece informațiile obținute ar avea o validitate mai mare.
Există relație între depresie și nivelul economic?
Au fost investigați mulți factori ce ar putea fi favorabili pentru protejarea persoanei de depresie sau ar ajuta-o să o depășească în cazul în care se manifestă.
Sprijinul social a fost considerat fundamental atât la nivel preventiv, cât și în promovarea recuperării din depresie.
De asemenea, există alte circumstanțe care pot provoca depresia, precum ruina economică, pierderea unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă, etc.
Acestea pot declanșa o perioadă rezonabilă de “durere”, sau pot deveni cronice și se transformă în depresie.
Trebuie ţinut cont de faptul că depresia are trei componente: afectiv, comportamental și cognitiv. Acești factori sunt interconectați într-un mod în care se autoalimenteaza, formând un cerc vicios dificil de rupt fără ajutor terapeutic specializat.
În ceea ce privește componenta cognitivă, gândurile devin catastrofale, pesimiste și fără soluţie a situatiei prezente.
Când o persoană este expusă unei realități nefavorabile, gândurile catastrofale coincid cu realitatea sa, astfel încât gândurile sale sunt întarite și astfel, acestea, vor favoriza debutul depresiei. Deci, există relație între depresie și nivelul economic?
La această întrebare se poate răspunde mulțumită unui raport publicat de către Departamentul de Sănătate al guvernului din Puerto Rico, elaborat în 2013 [2].
Ei au analizat diverşi factori care pot influența prezența depresiei. Un proiect amplu a fost realizat pentru detectarea comportamentelor riscante în rândul populației în conformitate cu programul The Behavioral Risk Factor Surveillance System (B.R.F.S.S.).
În acest scop, a fost efectuat un sondaj telefonic pe un eșantion de 6000 de locuitori reprezentând 0,21% din totalul populației. Toți participanții au fost peste optsprezece ani, cea mai mare parte hispanici (98,5%), 64% femei și restul bărbați.
Datele au fost, de asemenea, colectate pe grupe de vârstă, nivel educațional și venit.
Rezultatele arată că persoanele între patruzeci și cinci și cincizeci și patru de ani; și cincizeci și cinci și șaizeci și patru de ani, sunt cele care suferă cel mai mult de depresie, ajungând la un nivel de 25,7% și, respectiv, 30,7%, cu mult peste nivelul de 5,9% al celor între optsprezece și douăzeci și patru de ani.
De asemenea, persoanele cu mai puține studii (fără școlarizare terminată) au un nivel mai ridicat de depresie, 21,3%, în comparație cu cei care au finalizat studii universitare, cu un procent de 14,4%.
De asemenea, statistica separă respondenții în șase tranșe în funcție de venit. Cei cu un venit mai mic de 15000 de dolari sunt cei care suferă cel mai mult de depresie, 23,2%, în comparație cu cei cu un venit mai mare de 75000 de dolari, 9,2%.
Una dintre limitările acestui studiu - și caracteristic metodei de colectare de date prin telefon - este că pentru un motiv sau altul unele persoane nu au o linie telefonică și sunt excluse. Prin urmare, studiul este polarizat, pentru că lasă o parte din populație neinvestigată, probabil pe cei cu resurse economice scăzute.
O altă limitare a studiului este că rezultatele nu disting între tipul de depresie, fie depresie severă sau distimie.
Datele prezentate nu permit compararea grupurilor, ceea ce ar putea aprofunda diferențele constatate între grupuri pe baza variabilelor analizate.
În ciuda limitărilor menţionate, importanţa rezultatelor trebuie salvată prin dezvăluirea profilului a acelor persoane care sunt cele mai expuse depresiei: cei cu un nivel scăzut de educaţie, cu o vârstă cuprinsa între patruzeci si cinci și saizeci si patru de ani sau cu un venit mic.
În caz contrar, persoanele care par a fi cele mai protejate de a suferi de depresie, sunt tinerii între optsprezece și douăzeci și patru de ani, cei cu educație universitară, cei care câștigă între 35000 dolari și 49999 dolari sau mai mult de 75000 dolari.
Prin urmare, și ca răspuns la întrebarea iniţială, se pare că există relație între depresie și nivelul economic, dar aceasta nu este o relaţie directă, deoarece cu cât venitul este mai ridicat, rata de depresie este mai mică. Drept dovadă, cei care câștigă între 50000 dolari și 74.999 dolari, suferă de un procentaj de depresie similar cu cei care câștigă mai puțin, în mod asemanator cu cei care câștigă între 25000 dolari și 349999 dolari.
Deși studiul nu intră în evaluările teoretice ale explicațiilor în acest sens, pare logic să se considere că îngrijorarea privind lipsa banilor poate fi decisivă, precum și accesul la o cantitate mai mare și mai bună de resurse care ar putea preveni și atenua apariția primelor simptome ale depresiei înainte de a deveni cronice.
Care este costul depresiei în ţările dezvoltate?
Când vorbim despre depresie, de obicei, nu ne gândim la costurile asociate pentru societate ci mai degrabă ne gândim la persoana care suferă.
Dar
