precoce în cazul în care apare înainte de vârsta de 21 de ani și târziu, dacă apare după această vârstă.
Este o tulburare cu simptome ușoare sau moderate ce nu au suficientă intensitate pentru a fi considerate episoade depresive, motiv pentru care nu are diagnosticul unei tulburări depresive severe.
Potrivit studiului Estudio ESEMeD-Spania realizat în colaborare cu Unidad de Investigación y Desarrollo Sant Joan de Déu-Serveis de Salut, Sant Boi de Llobregat și Unidad de Investigación en Servicios Sanitarios Instituto Municipal de Investigación Médica Barcelona (Spania), ale căror rezultate au fost publicate în jurnalul științific Medicina Clínica [5], distimia este al treilea cel mai frecvent tip de tulburare mentală în populația spaniolă, care afectează aproape 1,5% de cetățeni în fiecare an. Spre deosebire de alte tulburări psihologice, există diferențe semnificative în distribuţia distimiei, deoarece afectează până la cinci ori mai multe femei decât bărbați.
Cauzele distimiei nu sunt încă suficient de clare, atribuindu-se la o modificare al unui anumit tip de neurotransmiţător numit serotonină, responsabil de gestionarea emoţiilor și estimarea valorii personale; Alte cauze care trebuie avute în vedere sunt situaţiile de stres continuu și personalitatea.
Printre plângerile cele mai frecvent întalnite, ce trimit o persoană la un consult medical pentru acest motiv, ne putem întalni cu urmatoarele simptome ale distimiei:
-Stare depresivă sau iritabilă (în cazul copiilor și al adolescenților).
-Pierderea interesului în lucruri care îi bucurau anterior.
-Sentimente de vinovăție, stimă de sine scăzută.
-Percepția de sine ca “trist” sau “descurajat”.
-Persistența acestei stări pentru o lungă perioadă de timp.
În afară de cele de mai sus, pentru a diagnostica distimia, este necesară explorarea si prezența urmatoarelor simptome:
-Tulburări de apetit (excesiv sau deficient).
-Lipsă de energie și oboseală.
-Stimă de sine scăzută.
-Dificultăți în concentrare și în luare de decizii.
-Tulburări de somn (excesiv sau deficient).
-Simptome cronice și persistente, mai moderate decât cele ale depresiei.
Putem deduce că distimia este o boală tăcută, cu o simptomatologie moderată, care poate trece neobservată, fiind, în multe cazuri, dificil de stabilit când a început. În plus, înainte de stabilirea diagnosticului, trebuie excluse alte cauze ale simptomelor, precum probleme fizice (cum ar fi hipotiroidismul) sau alte cauze medicale (un anumit tip de medicament).
De asemenea, trebuie diferențiată de alte tulburări cu simptome similare, cum ar fi tulburarea depresivă scurtă recurentă sau tulburarea de personalitate depresivă.
Tulburarea depresivă scurtă este caracterizată de tulburări depresive multiple de-a lungul vieții, dar acestea sunt episodice și izolate și prezintă simptome mai severe.
În ceea ce privește tulburarea de personalitate depresivă, aceasta este o caracteristică permanentă a persoanei, urmând să se poată diagnostica distimia daca a avut un început tardiv.
Dar, trebuie menționat faptul că distimia apare adesea împreună cu alte tulburări fizice și psihologice. Printre cele mai frecvente sunt: durerea cronică, fibromialgia şi sindromul de colon iritabil; iar bolile psihice împreună cu care se prezintă adesea sunt: depresia majoră, în 40% din cazuri, numită depresie dublă sau tulburările de anxietate, în special tulburarea de atac de panică.
Odată diagnosticată trebuie stabilit tratamentul care va ajuta persoana să atingă starea de spirit „normală“ de înainte de a suferi de distimie. Terapiile psihologice utilizate sunt:
- Terapia cognitivă, cu scopul de a oferi instrumentele necesare pentru a împlini nevoile de zi cu zi și de a combate gândurile negative despre sine, lumea înconjurătoare sau viitor (fundația gândirii depresive).
- Terapia comportamentală, cu scopul de a spori activitatea pacientului, oferind experiențe satisfăcătoare ce măresc stima de sine și sentimentul de independență; de asemenea, se lucrează cu tehnici de relaxare pentru a gestiona stresul.
- Psihanaliza ca metodă de auto-descoperire, care, explorează traumele provenite din relaţiile stabilite în primele etape ale vieții și care generează simptomele distimiei.
Aceste terapii sunt adesea însoţite de prescriere de antidepresive, care, în cazul unor pacienți, trebuie luate pe tot parcursul vieții.
Distimia poate fi prevenită prin:
- Activitate fizică zilnică moderată, chiar și mersul pe jos, de preferat în aer liber.
- Dietă adecvată, și evitarea exceselor sau curelor de slăbire prelungite.
- Menţinerea unui nivel moderat de activitate zilnică (muncă / studiu), pentru a evita situaţiile de stres, și pentru ca persoana să se simtă utilă.
- Întreținerea relațiilor sociale, cu rudele sau prietenii, formând relații emoționale de calitate și de durată.
- Aproximativ opt ore de somn, timp ce variază în funcție de vârstă, ținând cont că trebuie să fie suficient pentru a se recupera și a fi capabil de efectuarea adecvată a activităţilor zilnice.
Capitolul 4. Depresia sezonieră
Este normal să ne simțim somnoroși și slăbiţi în primele zile după schimbarea de sezon, mai ales atunci când intrăm în sezoanele mai reci; dar, dacă acestea și alte simptome continuă, ne putem confrunta cu o depresie sezonieră.
Cu siguranță ați simțit modificări în organism în anumite perioade ale anului, mai ales înainte de schimbarea anotimpurilor, deși în mod normal, le atribuim scăderii de temperatură sau creşterii umidității, pe măsură ce se apropie iarna; sau creşterii temperaturii și reducerii umidității când se apropie vara.
Este posibil să fim mai somnolenți sau să ne scadă interesul de a îndeplini activităţile zilnice, în unele cazuri, ca și cum suntem lipsiţi de energie.
Acesta este un proces normal și natural de adaptare la noile condiții de lumină și temperatură provocate de schimbarea de sezon, dar dacă aceste simptome persistă sau apar noi simptome, poate fi depresie sezonieră.
Termenul medical pentru acest declin este Tulburare Afectivă Sezonieră și se referă la apariția unor tulburări de dispoziție asociate cu schimbarea sezonului, mai frecvente toamna și iarna.
Această tulburare afectează mai ales femeile, care, de obicei au o incidență mai mare în tulburări de dispoziție; și tinerii, deoarece corpul lor se maturizează și este în continuă schimbare.
Distribuţia în lume a persoanelor afectate este inegală, datorită poziţiei Pământului relativ faţă de Soare, influențându-i în mai mică măsură
