Nepoftiții. Owen Jones

Чтение книги онлайн.

Читать онлайн книгу Nepoftiții - Owen Jones страница 1

Nepoftiții - Owen Jones

Скачать книгу

/>

      O povestire amuzantă a unei familii de vampiri în zilele noastre

      de

      1 Owen Jones

      Traducător:

      1 Mihaela Stanciu

      ©2021 toate drepturile de autor sunt rezervate lui Owen Jones conform art77 și 78 din Legea Dreptului de autor, designului și invențiilor din 1988.

      În acest roman de ficțiune, caracterele și evenimentele sunt produsul imaginației autorului sau sunt folosite fictiv. Unele locații pot fi identificate, dar evenimentele sunt fictive.

      ©Publicat de Megan Publishing Services

       http://meganthemisconception.com

      1 DEDICAȚIE

      Această carte este dedicată prietenilor mei Lord David Prosser și Murray Bromley care, în 2013, m-au ajutat atât pe mine, cât și pe familia mea thailandeză mai mult decât vor realiza vreodată.

      Karma îi va răsplăti pe măsură.

      1  CUPRINS

      1 Încercările Domnului Lee

      2 Suferințele Familiei Lee

      3 Pee Pob Heng

      4 Convalescența

      5 E om? E pasăre? E Pee Pob Heng

      6 Heng se întoarce la muncă

      7 Heng își diversifică dieta

      8 Experimentele lui Heng

      9 Casa de oaspeți

      10 O nouă afacere de familie

      11 Pe urmele hipioților

      12 Un respiro

      13 Omul liliac. Femeia liliac

      14 Comunitatea liliecilor se mărește

      15 Primul Consiliu al Liliecilor

      Glosar

      Tiger Lily din Bangkok

      Despre autor

      1 Contact autor:

       http://facebook.com/angunjones

       http://twitter.com/lekwilliams

       [email protected]

      http://owencerijones.com

      Accesați newsletter-ul nostru pentru a avea acces la informații despre cărțile lui Owen Jones adăugând e-mailul dumneavoastră la

       http://meganthemisconception.com

      1 1 Încercările Domnului Lee

      Domnul Lee, sau, mai bine zis, Bătrânul Lee, așa cum era cunoscut în zonă, se simțea straniu de săptămâni și, pentru că făcea parte dintr-o comunitate atât de mică și de izolată, bineînțeles că toți cei din aproprierea sa erau la curent. Ceruse opinia unei doctorițe din sat, una de tip vechi, nu practicantă a medicinei moderne, și ea i-a spus că temperatura corpului său a luat-o razna din cauza unei afecțiuni a sângelui.

      Femeia, vraciul locului, nimeni alta decât mătușa Domnului Lee, nu era sigură care ar putea fi cauza, dar i-a promis că-i dă de cap în 24 de ore dacă îi lasă câteva probe pe care ea să le studieze; el urmând să o viziteze când îl va chema ea. Vraciul îi înmână o bucată de mușchi de pământ și o piatră.

      Domnul Lee știu ce avea de făcut, nu era prima oară. Așadar urină pe bucata de mușchi și, după ce horcăi cu putere, scuipă pe piatră. I le înmână solemn, iar ea, atentă fiind să nu le atingă cu mâinile ei ca nu cumva să le contamineze, le înveli separat cu mare grijă în frunze de banan ca să-și păstreze umiditatea pe cât de mult posibil.

      “Lasă-le o zi să fie stătute și uscate, apoi am să le cercetez să văd de ce suferi.”

      “Mulțumesc, mătușă Da, adică vraci Da. Am să aștept să trimiți după mine și voi veni într-o clipă.”

      “Așteaptă aici, flăcăul meu, nu am terminat cu tine încă.”

      Da s-a întins spre raftul din spatele ei și a ridicat un vas de lut. I-a scos dopul, a luat două guri pline și a scuipat ultima peste Bătrânul Lee. În timp ce Da incanta o rugăciune către zeii ei, Domnul Lee se gândea că poate uitase de “purificare” — ura să fie scuipat, mai ales de babe cu dinții stricați.

      “Alcoolul și rugăciunea te vor păzi până îi dăm de cap”, l-a asigurat ea.

      Vraci Da se ridică din poziția Lotus pe podeaua de lut a templului, își cuprinse nepotul de după umeri și îl conduse afară, rulând o țigară între timp.

      Afară aprinse țigara si trase adânc până simți cum fumul îi umple plămânii. “Ce mai face nevastă-ta și drăgălașii tăi copii?”

      “Sunt bine, tușă Da, puțin îngrijorați din cauza stării mele de sănătate. Nu sunt în apele mele de ceva timp, iar eu nu am fost bolnav niciodată după cum bine știi.”

      “Da, noi, din neamul lui Lee suntem puternici. Tatăl tău, fratele meu drag ar fi fost sănătos și acum dacă nu l-ar fi răpus gripa. Puternic ca un bivol era. Tu, te arunci în partea lui, doar că el nu a fost niciodată împușcat. Cred că asta te-a ajuns din urmă, glonțul americanului.”

      Domnul Lee purtase discuția asta de sute de ori, dar nu reușise să o convingă niciodată, așa că doar clătină din cap și întinzându-i o hârtie de 50 de Baht porni spre casă la ferma lui care se afla la doar câteva sute de yarzi înafara satului.

      Deja se simțea mai bine așa că porni cu pas hotărât să-l vadă toată lumea.

      Bătrânul Lee avea încredere totală în și mai bătrâna lui mătușă Da, ca oricine altcineva din comunitatea lor, ce consista într-un mic sat cu numai cinci sute de case și câteva duzini de ferme aflate la periferie. Mătușa Da preluase rolul de Vraci al satului când el era încă copil, și nu erau mai mult de o duzină cei care-și aminteau de cel ce fusese înaintea ei. Ei nu avuseseră niciodată un doctor al lor, calificat, cu studii medicale universitare. Asta nu însemna că nu aveau acces la medic, doar că aceștia erau puțini și departe – cel mai aproape se afla “în oraș”, la 75 de kilometri depărtare, iar ei nu aveau autobuze, taxiuri sau trenuri acolo în munți, în cel mai înalt punct din nord-estul Tailandei. În afară de asta, doctorii erau scumpi și prescriau medicamente scumpe din care se presupune că își trăgeau comisioane mari. De altfel, se afla și o clinică la câteva sate distanță,

Скачать книгу