cred… rahat. – Idot a recunoscut și s-a uitat la Arutun, așteptând ordinea de execuție. Și acesta, încuviință el din cap, «Am fost pe lângă gâtul, așa că mi-am zguduit pantalonii, nu am avut timp să îmi șterg fundul, așa că m-am lovit de șoriciul în pantaloni și m-am frecat de broaște. Acum arde.
Ottila a înghițit.
– Ce l-ai adus? Încă mai face rahat de la un kilometru de el.
– Deci el, apchi, mă economisesc, mă frec …!? – a răspuns Intsefalopatul. – Uitați-vă la palmele, apchi, sunt frământate cu hași..
– si rahat. – a adăugat Idot. – Nu am luat hârtie cu mine și mi-am șters fundul cu palmele.
– Ce mână? Întrebă Klop sarcastic.
– Ambele. – Un copil de aproximativ cincisprezece ani, în stilul punk sau schmuck, și-a examinat palmele și l-a ales pe unul mai murdar. – asta.
– Haide, Harutun, miroase-l. – a întrebat Ottila.
– Ce? Sneezy. – a întrebat caporalul.
– Miroase mâna și face o concluzie sanitară și epidemiologică a compoziției substanței aplicate pe piele. Ai înțeles?
Incefalopatul își dete capul de acord și se îndreptă cu reticență spre puști și își duse cu mînă cu nasul. Am adulmecat vaporii care se evaporau din palma mea și am scuturat vârful nasului, apoi puntea nasului, apoi prin inerție valul a trecut la gâturi, frunte și buze și era clar cum a înghițit-o pe toate. Pălăria și degetele palmei lui Idot s-au încleștat brusc, strângând nasul foarte lung al lui Arutun și l-au tras spre el.
Harutun și-a apucat pumnul cu ambele mâini, și-a încrețit fața și a încercat să-l smulgă din nas, dar puștiul își relaxase anterior degetele și îl scoase brusc. Incefalopatul a scuturat capul la fund și aproape că a căzut pe fundul său. El și-a revenit și i-a dat o palmă lui Idot. El, care primise așa ceva de mai multe ori, a evadat și Harutun, ratând, a urmat inerția mâinii și a căzut într-un pat de flori.
– Păi, oare? întrebă Klop și îi dădu mâna mică unui coleg, pentru ca acesta să se ridice.
– Mdaa, apchi. – Arutun s-a ridicat singur, respingând ofertele lui Klop.
– Ce este «Mdaa»?
– Nu m-am descurcat, Apchi, bâlbâindu-mă și ținându-mă de nas, a trecut Harutun.
– I-ai verificat documentele?
– Da, acesta este un vizitator, apchi, din Kazahstan, unde există un chuyka.
– Ce miros?
– Ei bine, apchi, valea Chuiskaya, cânepa crește acolo.
– Și ce a venit aici? – a întrebat Idota Klop.
– Și ce ai venit aici? – a răspuns Idot.
– Ești un ogar? M-am născut aici.
– Nu pare că a venit aici? – A arătat un deget spre Intsefalopatul Patzan.
– Și în frunte? apchi. – Și-a scuturat nasul și a stropit elefanți în Harutunul caucazian.
– Am întrebat: Ce a venit aici?
– Rodaki s-a mutat. Nici nu am trăit bolnav acolo. – adolescent plictisit.
– Și ce, nu poți uita Anasha? Pret?
– Nu inteleg ce vrei sa spui? Spun, rahat și șters fundul cu palma…
– Și ce ești atât de vulgar? Nu Kents, la fel cu tine, și termenul limită… Zece strălucește.. Che nu râzi?
– Cel putin apchi. – a adăugat Harutun. – Plus – rezistență la autorități.
Copilul se înroși.
– Și ce, în Kazahstan, nu au pus la bătaie anasha? – Ottila și-a schimbat tonul.
– Ei bine, de fapt ei îl plantează, – Idot își frecă nasul. – dar am lucrat legal.
– Ce este legal? Sneezy. – a surprins Harutun.
– Cânepa colectată? Oh! – Ottila a lovit din nou același deget cu un ciocan.
– Cum este? Ceva tu, apchi, conduci prostii, schmuck. – Arutun a lovit.
– Unde l-ai prins? – bug Klop. – departe de aici?
– Nu, prin casă, în coșul de gunoi. Apchi, și cel mai important, crește acolo uniform, ca într-o grădină.. Ai plantat, apchi, un câine?
– Stai, Harutun, … vino aici, scumpe? – a ordonat Klop.
Idot se apropie cu reticență.
– Stai jos. Ottila arătă spre o găleată din apropiere și o întoarse, dar era fără fund. Idot se așeză.
– Extindeți-vă mâinile spre mine, cu palmele în jos… Aici. Acum, Harutun, adu ziarul.
– De unde? Sneezy.
– Intreaba-ti sotia..
– Pisyunya, dă-mi un ziar! Sneezy.
– Cine? Pisyuna?
– Apchi, apchi, apchi … – Harutun a devenit roșu
Idot chicoti.
– De ce râzi? – Ottila se întoarse spre verandă. «Izolda, adu hartia aici!»
– Luați-vă singuri! Nu mama vitregă a crescut! Suspina Izolda.
– Du-te. – cu voce slabă, trimisă corporală Klop. Harutun aduse ziarul într-o jumătate de oră, Ottila reușise deja să alinieze o sută de cuie.
– Ce dracu ai dus la moarte? Hai aici.
Ottila a luat ziarul și l-a întins pe nicovală.
– Trei. – a comandat eroarea
– Patru. – I-a răspuns Idot dezmăgăduit.
– Ce, patru?
– Ei bine, trei – patru – cinci…
– Mă glumești? scuipă în mâini și trei, trei la găuri. Ștergeți tot rahatul din mâini.
– De ce?
– Vrei să demonstrezi acest lucru în laboratorul departamentului de poliție raională?
– Nu.
– Atunci
