style="font-size:15px;"> – Harutun, primește-ți abonamentul pentru a nu pleca. – Bug-ul se ridică și-și arcuie spatele.
– Sau poate că suntem de acord? – a sugerat Idot, care a încetat imediat să plângă. – Mâine vei veni cu un porc, vom vedea. Toate ies ambele. Sunt obosit. Ziua de lucru s-a terminat.
– Haide, apchiule, idiotule. – a sugerat Harutun și s-a dus la ieșire.
– Idot. – a urmat băiatul caporal.
– … Și cu un porc, îmi aduci un berbec. Ai înțeles? – Arutun s-a oprit și a sărit Idot în față. Când Idot a intrat în frunte, Harutun l-a lovit în fund și l-a împins în spate, râzând tare…
Au plecat curând și Ottila s-a dus în casă la cină…
APULAZ 2
Ottila deschise ochii îngustați și examina inexplicabil bucătăria. S-a aflat un ieșit și a vrut teribil să mănânce, dar masa era goală.
– Ce a fost asta? se gândi el. – Este acoperit!
Am scăpat lacrimile de pe scaunul meu și am vrut doar să încep să culeg mâncare pe masă, când a fost păzit de o gemere liniștită și binecuvântătoare care venea din dormitoarele părții rezidențiale a colibei.
– Sarah? – pâlpâi în cap. – Dar ea …?!
Sarah a fost prima fiică a lui Ottila și a Isoldei, dar a avut un defect de naștere, adică era surdă în ambele urechi de la naștere, orbă în ambii ochi și mută, cu alte cuvinte, orb mută și, prin urmare, nu trebuia să fie reprezentată înainte. Dar acum a venit vremea, mai ales că gemetele care veneau din adâncurile colibei îi aparțineau. Apropo, Dumnezeu ia acordat o figură frumoasă și un chip frumos.
Dar el a fost jenat de încă o știre difuzată de un doctor din Sankt Petersburg, a doua zi după examinare, când Sarah s-a îmbolnăvit și tatăl ei se gândea serios la ea.
– Ea, sire, este însărcinată, iar asta o face bolnavă. – a concluzionat rapid medicul.
– Și cine este tatăl? Până la urmă, nimeni nu vine la ea?! – a surprins Klop. – Pe lângă gospodării.
– Necunoscut. Testarea ADN-ului poate fi făcută, dar această intervenție poate interfera cu dezvoltarea copilului. Când te vei naște, vei vedea: tatăl este un negru sau un chinez. – a răspuns medicul și s-a îndepărtat repede. Izzy îl urmă.
– Doctore, vă mulțumesc că nu m-ați dat.
– În primul rând, vă mulțumesc că nu veți pune mâna pe…
– Oh, scuze, doc. – și Izya a scos din buzunar un caiet și a smuls cecul cu numărul indicat mai devreme și l-a înmânat medicului.
– Dar știi, doctorul și-a întins mâna la control. – amestecul de sânge, acesta este un lucru periculos. În optzeci și nouă de cazuri, fătul poate părea foarte greșit.
– Cum este?
– Se poate naște un ciudat.
– Cine??? – Lătrat de partea cealaltă a patului și fugi spre interlocutori.
Ce a fost? Se dovedește că Izzy și Sarah au devenit adulți în același timp. Dar viața este viață.
Ottila s-a pus cu asta a doua zi, pentru că el însuși este fiul unui canibal. Deci ce?
…Dintr-o dată, s-a auzit o lovitură ascuțită a ușii biroului de bază și Ottila a tresărit.
– Din nou nu a încuiat ușa în suport. – Bedbug-ul indignat.
În acea jumătate a cazărmii, sunetele lui Arutun trăgând cu forță pe cineva erau rezolvabile.
– Harutun trage din nou pe cineva. mormăi Klop spre sine și aruncă o privire la ceas. – Oh, yo-mayo! Deja trei nopți?!
Harutun apăru în ușa bucătăriei și exclamă:
– In! L-am prins! – și s-a aruncat în mijlocul bătrânului, care a petrecut treizeci și opt de ani în zone. Acest lucru a fost evident din tatuajele de pe întreg corpul. Tatuajele lui s-au încălzit ca o cămașă și așa a intrat doar în chiloți, chiar și iarna. Bătrânul a înghețat în așteptarea bătăii.
– Ce este? întrebă Klop.
– Wooh, apchi, acest shnir același cânepă frecat în coșul de gunoi și chiar a semnat bunica Key. – Arutun s-a aplecat pe gambă cu cotul.
– Da?! – a surprins Klop. – Și ce, se freacă și ea?
– Da, chiar și cum, a scos un astfel de basm și a scos din buzunar o bilă de hașă de biliard.
– Este tot hash? – A întins mâna și a luat mingea. Îl întoarse în față, adulmecă, îl aruncă. – Cincisprezece ani vor trage. Confiște. Ei, ce zici, bunicule?
– Minte. – bătrânul ghemuit pe podea. – nu e treaba mea.
– Si a cui? Sneezy.
– Al tău, e el… și ne spânzură, iar Claudia și cu mine tocmai ne-am băgat în tufiș. În general, acest rahat de cal.
– Ce? – a explodat Intsefalopatul. – Este interesant ce a făcut calul în groapa de gunoi, iarbă smulgută, care nu crește acolo? Sau angrenaj? Și cânepa mânca, viața se abătea, proprietarul – schmuck, așa că a decis să uite. Și atunci este nerăbdător.
– Nu, mi-am amintit. Trecea un cioban. A ridicat o pungă sau a frecat-o și a plecat. Și ce? Este popular, fără siguranță, dar nu există bani pentru swipes. Și așa vreau să uit. Deci ciobanul a intrat înăuntru.
– La dracu, zici? – Bug a urcat pe un scaun. – Nu este greu de verificat în clinică dimineața.
– Pe cine asculți, șefu, apchi, zâmbi Harutun. – Așa a fost: bunica Klava este goală, toată de vaselină, tu, pentru că nu și-a putut smulge spatele? Am alergat în jurul coșului de gunoi, pierzându-mă pe tufe de cânepă.
– Alergare? – rânji bătrânul.
– La început i-ai arătat, dar ești mirositor, iar ea este încă o femeie, deși este bătrână. Și în tufișuri nu te-ai ciocnit și ai spălat praful binecuvântat care se lipit cu un cuțit din corpul ei, lipindu-l într-o minge. Și ai aruncat cuțitul acolo, iar dimineața îl vom găsi și amprentele tale pe el, iar pe cuțitul înțepător – gash, adică drog.
Bătrânul s-a întins în tăcere și s-a uitat surprinzător. Până la urmă, totul a fost așa cum sugera versiunea lui Harutun?!
– Și cum încă nu și-a înțepat piciorul, un prost bătrân.
