âEram pe drumul înapoi. Trecuse doar un an din anii noÈtri solari de când am fost forÈaÈi sÄ pÄrÄsim planeta în grabÄ, dar pentru aceÈtia, echivalentul în ani pÄmânteÈti era de 3.600. Ce vom gÄsi?â
Introducere
A douÄsprezecea planetÄ, Nibiru (planeta trecerii) cum era denumitÄ de cÄtre sumerieni, sau Marduk (regele cerurilor) cum i se mai spunea de cÄtre babilonieni, este, de fapt, un corp ceresc care orbiteazÄ Ã®n jurul soarelui nostru, având o rotaÈie de 3.600 de ani. Orbita sa este îndeosebi elipticÄ, retrogradÄ (rotindu-se în jurul soarelui în direcÈia opusÄ faÈÄ de celelalte planete) Èi înclinatÄ vizibil faÈÄ de planul sistemului nostru solar.
Fiecare apropiere ciclicÄ a cauzat aproape întotdeauna transformÄri interplanetare imense în sistemul nostru solar, atât la nivelul orbitelor cât Èi al conformaÈiei planetelor care îl formeazÄ. Ãn timpul unei asemenea tranziÈii tumultuoase, impresionanta planetÄ Tiamat, localizatÄ Ã®ntre Marte Èi Jupiter, având o masÄ de aproximativ nouÄ ori mai mare decât a PÄmântului actual, bogatÄ Ã®n apÄ Èi dotatÄ cu 11 sateliÈi, a fost distrusÄ Ã®n urma unei coliziuni cataclismice. Una dintre cele Èapte luni care orbitau Nibiru a lovit gigantica planetÄ Tiamat, rupând-o efectiv în douÄ, Èi aruncând cele douÄ jumÄtÄÈi pe douÄ orbite opuse. Ãn urmÄtoarea tranziÈie (âa doua ziâ a Genezei), restul sateliÈilor aparÈinând de Nibiru au încheiat procesul, distrugând complet una dintre cele douÄ secÈiuni formate în urma primei coliziuni. Resturile generate în urma multiplelor impacte au creat ceea ce denumim azi âcentura de asteroiziâ sau âbraÈarÄ de ciocaneâ cum mai este denumitÄ de sumerieni. Aceasta a fost parÈial acaparatÄ de planetele învecinate. Jupiter, în special a captat majoritatea resturilor, crescându-Èi astfel semnificativ masa.
Artefactele-satelit ale dezastrului, inclusiv ce a mai rÄmas din Tiamat, au fost âproiectateâ ca resturi orbitale, formând ceea ce Ètim azi ca Èi âcometeâ. Partea care a supravieÈuit celei de a doua tranziÈii este poziÈionatÄ pe o orbitÄ stabilÄ Ã®ntre Marte Èi Venus, luând odatÄ cu ea ultimul satelit Èi formând ceea ce cunoaÈtem sub denumirea de PÄmânt, împreunÄ cu partenerul sÄu inseparabil, Luna.
Urma lÄsatÄ de acest impact cosmic, care s-a întâmplat acum aproximativ 4 miliarde ani, este în continuare parÈial vizibilÄ Èi azi. Zona afectatÄ este complet acoperitÄ de apÄ, fiind ceea ce cunoaÈtem ca Oceanul Pacific. Aceasta ocupÄ cam o treime din suprafaÈa pÄmântului, întinzându-se pe o suprafaÈÄ de peste 179 milioane de kilometri pÄtraÈi. Ãn aceastÄ zonÄ vastÄ nu existÄ practic o masÄ de teren, însÄ existÄ o depresiune care se întinde pânÄ la o adâncime de peste zece kilometri.
Ãn prezent, Nibiru seamÄnÄ destul de mult cu PÄmântul din punct de vedere al conformaÈiei. DouÄ treimi din suprafaÈÄ sunt acoperite cu apÄ, în timp ce restul este ocupat de un singur continent care se întinde de la nord la sud, având o suprafaÈÄ totalÄ de peste 100 de milioane de kilometrii pÄtraÈi. Timp de sute de mii de ani, unii dintre locuitorii sÄi au profitat de asemÄnÄrile dintre planeta lor Èi a noastrÄ, fÄcând vizite regulate, influenÈând de fiecare datÄ cultura, cunoÈtinÈele, tehnologia Èi evoluÈia rasei umane. StrÄmoÈii noÈtri s-au referit la ei în multe feluri, dar poate cÄ numele care-i reprezintÄ cel mai bine a fost mereu cel de âZeiâ.
Nava spaÈialÄ Theos â La 1.000.000 km de Jupiter
Azakis s-a întins confortabil în scaunul lui negru, cu auto-modelare. I-a fost oferit cadou, cu ani în urmÄ de cÄtre un prieten meÈteÈugar, care l-a fÄcut cu propriile mâini cu ocazia primei misiuni interplanetare. I-a spus atunci cÄ-i va aduce noroc. Èi cÄ Ã®l va ajuta sÄ se relaxeze Èi sÄ ia cele mai bune decizii. Ãntr-adevÄr, a luat multe decizii pe acest scaun, Èi de multe ori a avut noroc. Astfel cÄ mereu îÈi aduce aminte cu drag de acel moment atunci când îl folosea, în ciuda nenumÄratelor reguli care i-ar fi împiedicat folosirea, mai ales pe o navÄ spaÈialÄ de categoria Bousen-1, cum era cea în care se afla acum. Un fuior de fum albÄstrui se ridica din Èigara pe care o Èinea între degetul mare Èi arÄtÄtorul mâinii drepte, în timp ce, încerca sÄ urmÄreascÄ cu privirea cele 4.2 UA1 care îl separa încÄ de destinaÈia lui. DeÈi fÄcea aceste cÄlÄtorii de câÈiva ani deja, farmecul întunericului din spaÈiul înconjurÄtor Èi miile de stele cu care este presÄrat, reuÈeau încÄ sÄ-i capteze atenÈia. Deschiderea în formÄ ovalÄ din faÈa lui îi permitea o imagine completÄ Ã®n direcÈia de mers, Èi era încÄ surprins de modul în care câmpul de forÈÄ subÈire ca un voal îl putea proteja de frigul sideral al spaÈiului, sau preveni scÄpÄrile bruÈte de aer Èi sÄ-l împiedice sÄ fie absorbit în vidul exterior. Altfel, ar muri aproape instantaneu. A tras un fum rapid din Èigara lungÄ Èi a continuat sÄ se uite în afiÈajul holografic din faÈa lui, în care vedea faÈa obositÄ, ne-bÄrbieritÄ a colegului sÄu de drum.
Ãn altÄ parte a navei, Petri repara sistemul de control al conductelor de evacuare. S-a amuzat puÈin de unul singur deformând imaginea centralÄ, suflând fumul pe care tocmai l-a inhalat, Èi creând un efect de val care i-a amintit de miÈcÄrile sinuoase ale dansatoarele exotice pe care se ducea adesea sÄ le vadÄ atunci când ajungea în sfârÈit în oraÈul natal Èi se putea bucura de odihna bine-meritatÄ.
Petri, prietenul Èi partenerul sÄu de aventurÄ avea aproape treizeci Èi doi de ani, Èi aceasta era deja a patra lui misiune
