Poezii. Eminescu Mihai

Чтение книги онлайн.

Читать онлайн книгу Poezii - Eminescu Mihai страница 13

Автор:
Жанр:
Серия:
Издательство:
Poezii - Eminescu Mihai

Скачать книгу

ce-i poporul mare, romanesc,

      Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,

      Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

      Ingerul iubirii, ingerul de pace,

      Pe altarul Vestei tainic surazand,

      Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,

      Cand cu lampa-i zboara lumea luminand,

      El pe sanu-ti vergin inca sa coboare,

      Guste fericirea raiului ceresc,

      Tu il strange-n brate, tu ii fa altare,

      Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

      Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,

      Tanara mireasa, mama cu amor!

      Fiii tai traiasca numai in fratie

      Ca a noptii stele, ca a zilei zori,

      Viata in vecie, glorii, bucurie,

      Arme cu tarie, suflet romanesc,

      Vis de vitejie, fala si mandrie,

      Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

      LA HELIADE

      De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,

      Ghirlanda n-as alege-o de flori plapande, june,

      Ci falnica cununa a bardului batran;

      Eu n-as alege lira vibranda de iubire,

      Ci ceea care falnic imi canta de marire,

      Cu focul albei Veste aprinde al meu san.

      Ghirlanda ce se-nsoara cu silfele usoare,

      Pe fruntea inspirata, pe fruntea-nspiratoare,

      De bucle-ncungiurata, blondine, undoind,

      Placuta-i? ghirlanda – sublima insa este

      Cununa cea de laur, ce santa se-mpleteste

      Pe fruntea cea umbrita de bucle de argint.

      Ca visul e cantarea ce-o-ntoana Eol dulce,

      Cand silfele vin jalnic prin lilii sa se culce,

      Sa doarma somn de ingeri pe sanul alb de flori;

      Sublim insa e cantul cand tipa si ia-n goana

      Talazurile negre ce turba, se rastoarna,

      Si spumega ca furii si urla-ngrozitor.

      Astfel iti e cantarea, batrane Heliade,

      Cum curge profetia unei Ieremiade,

      Cum se razbun-un vifor zburand din nor in nor.

      Ruga-m-as la Erato sa cant ca Tine, barde,

      De nu in viata-mi toata, dar cantecu-mi de moarte

      Sa fie ca "Blestemu" – Ti… sa-l cant, apoi sa mor.

      LA O ARTISTA

      Ca a noptii poezie,

      Cu-ntunericul talar,

      Cand se-mbina, se-mladie

      C-un glas tainic, lin, amar,

      Tu cantare intrupata!

      De-al aplauzelor flor,

      Aparand divinizata,

      Rapisi sufletu-mi in dor!

      Ca zefirii ce adie

      Canturi dulci ca un fior,

      Cand prin flori de iasomie

      Isi sting sufletele lor,

      Astfel notele murinde,

      Blande, palide, incet,

      Zbor sub mana-ti tremurande,

      Ca dulci ganduri de poet.

      Sau ca lira sfaramata

      Ce rasgeme-ngrozitor

      Cand o mana inghetata

      Rumpe coardele-n fior,

      Astfel mana-ti tremuranda

      Bate-un cantec mort si viu,

      Ca furtuna descrescanda

      Care muge a pustiu.

      Esti tu nota ratacita

      Din cantarea sferelor,

      Ce eterna, nefinita,

      Ingerii o canta-n cor?

      Esti fiinta-armonioasa

      Ce-o gandi un serafin,

      Cand pe lira-i tanguioasa

      Mana cantecul divin?

      Ah, ca visul ce se-mbina

      Palid, lin, incetisor,

      Cu o raza de lumina

      Ce-arde geana ochilor;

      Tu cantare intrupata!

      De-al aplauzelor flor

      Disparand divinizata,

      Rapisi sufletu-mi in dor!

      AMORUL UNEI MARMURE

      Ostirile-i alunga in spaima inghetata,

      Cu sufletu-n ruina, un rege-asirian,

      Cum stancelor arunca durerea-i inspumata

          Gemandul uragan.

      De ce nu sunt un rege sa sfarm cu-a mea durere,

      De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,

      Sa fac sa rump-o lume ce sfasie-n tacere

          Zdrobit sufletul meu.

      Un leu pustiei rage turbarea lui fuginda,

      Un ocean se-mbata pe-al vanturilor joc,

      Si norii-si spun in tunet durerea lor muginda,

          Gandirile de foc.

      Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,

      Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,

      Caci mie mi-a dat soarta amara mangaiere

          O piatra sa ador.

      Murindului speranta, turbarii razbunarea,

      Profetului blestemul, credintei Dumnezeu,

      La sinucid o umbra ce-i sperie desperarea,

          Nimic, nimica eu.

      Nimica, doar icoana-ti, care ma invenina,

      Nimic, doar suvenirea surasului tau lin,

      Nimic decat o raza din fata ta senina,

          Din ochiul tau senin.

      Si te iubesc, copila, cum repedea junie

      Iubeste-n ochi de flacari al zilelor noroc,

      Iubesc precum iubeste pe-o alba vijelie

          Un ocean de foc.

      Din ochi de-ar soarbe geniu slabita mea privire,

      De-ar tremura la sanu-mi gingasul tau mijloc,

      Ai pune pe-a mea frunte in vise de marire

          Un diadem de foc.

      Si-as pune soarta lumii pe buza-ti purpurie,

      As pune lege lumii razandul tau delir,

      As face al tau zambet un secol de orgie,

          Si lacrimile-ti mir.

      Caci te iubesc, copila, ca zeul nemurirea,

      Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

      Ca sceptrul mana blanda, ca vulturul marirea,

          Ca

Скачать книгу