Poezii. Eminescu Mihai

Чтение книги онлайн.

Читать онлайн книгу Poezii - Eminescu Mihai страница 10

Автор:
Жанр:
Серия:
Издательство:
Poezii - Eminescu Mihai

Скачать книгу

Biografia operei (1999). Sase volume din aceasta editie au fost ingrijite de Perpessicius, celelalte fiind elaborate de o echipa a Academiei Romane condusa de D. Vatamaniuc.

      Reproducand textele din aceasta editie, din care am preluat selectiv notele si descrierea topografica a manuscriselor, le-am colationat cu alte editii de referinta, in special cu cele datorate lui T. Maiorescu (Poezii, 1883, Editura Librariei Socec, cu 61 de poezii in sumar, pe coperta figurand 1884); D. Murarasu (Poezii in 3 volume, Editura "Minerva", Bucuresti, 1970), D. Vatamaniuc (Opere in 5 volume, colectia "Opere fundamentale" aparuta sub auspiciile Academiei Romane, coordonator fiind acad. Eugen Simion, Univers enciclopedic, 1999-2000) si Aureliei Rusu (Opere din colectia "Clasicii romani" si "Proza literara", vol. V, 2000). Pe parcurs s-a inregistrat o prodigioasa activitate editoriala, soldata cu alte editii de referinta (editiile Nerva Hodos, Ion Scurtu, Ilarie Chendi) si intregita cu pretioasele contributii ale lui N. Iorga, G. Calinescu, P. Cretia s.a. La intocmirea tabelului cronologic am tinut cont de investigatiile lui I. Rosu, V. Craciun, G. Munteanu, O. Vuia, N. Georgescu, Th. Codreanu, H. Frisch (pentru textele germane).

      Ingrijirea prezentei editii a fost incredintata acad. Mihai Cimpoi, reputat eminescolog.

      Am adaptat reproducerea textelor la ortografia actuala a Academiei Romane, pastrand totodata, mai cu seama in textele poetice, formele gramaticale si fonetismele utilizate de poet, care raspund si unor necesitati prosodice, dau culoare inconfundabila stilului eminescian si imbogatesc mitopo(i)etica sa ce poarta pecetea nestearsa a unui mare creator de valoare nationala si universala, fapt confirmat de traducerea si receptarea operei si personalitatii sale intelectuale in diverse arealuri culturale in aproape 70 de limbi.

      LA MORMANTUL LUI ARON PUMNUL

      Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,

      Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;

      C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina

      Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,

       Se stinse-o dalba stea!

      Metalica, vibranda a clopotelor jale

      Vuieste in cadenta si suna intristat;

      Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale

      Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale

       Si-n urma-i ne-a lasat!

      Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare,

      Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor,

      Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cantare

      Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare,

       Cununi de albe flori!

      Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,

      Te plange-n tanguire si locul tau natal;

      Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare

      O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare

       Ce-i simt national!

      Urmeze inca-n cale-ti si lacrima duioasa,

      Ce junii toti o varsa pe trist mormantul tau,

      Urmeze-ti ea prin zboru-ti in canturi tanguioase,

      In canturi rasunande, suspine-armonioase,

       Colo, in Eliseu!..

      DE-AS AVEA…

      De-as avea si eu o floare

      Mandra, dulce, rapitoare,

      Ca si florile din mai,

      Fiice dulce a unui plai,

      Plai razand cu iarba verde,

      Ce se leagana, se pierde,

      Undoind incetisor,

      Soptind soapte de amor;

      De-as avea o floricica

      Gingasa si tinerica,

      Ca si floarea crinului,

      Alb ca neaua sanului,

      Amalgam de-o roz-albie

      Si de una purpurie,

      Cantand vesel si usor,

      Soptind soapte de amor;

      De-as avea o porumbita

      Cu chip alb de copilita,

      Copilita blandisoara

      Ca o zi de primavara,

      Catu-ti tine ziulita

      I-as canta doina, doinita,

      I-as canta-o-ncetisor,

      Soptind soapte de amor.

      O CALARIRE IN ZORI

      A noptii gigantica umbra usoara,

       Purtata de vant,

      Se-ncovoie tainic, se leagana, zboara

       Din aripi batand.

      Roz-alb-aurora, cu bucle de aur

       Sclipinde-n rubin,

      Revarsa din ochii-i de lacrimi tezaur

       Pe-al florilor san;

      Raspande suflarea narciselor albe

       Balsamu-i divin,

      Si Chloris din roze isi pune la salbe

       Pe fruntea-i de crin;

      Iar raul suspina de blanda-i durere

       Poetic murmur,

      Pe-oglinda-i de unde rasfrange-n tacere

       Fantastic purpur;

      Si pasarea canta suspine-imitanda

       Un cantec de-amor,

      Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda

       La plansu-i de dor.

      Pe camp se vad doua fiinte usoare

       Saltande pe-un cal,

      Pe care le-ncinge de flutura-n boare

       Subtire voal;

      Ca Eol ce zboara prin valuri si tipa,

       Fugarul usor

      Necheaza, s-arunca de spinteca-n pripa

       Al negurei flor,

      O dalba fecioara adoarme pe sanul

       De-un june frumos,

      Astfel cum dormita oftarea, suspinul,

       In cantul duios;

      Iar talia-i nalta, gingasa, subtire

       Se mladie-n vant,

      Si negrele-i bucle ondoala-n zefire,

       Sclipesc fluturand.

      I-adoarme pe sanu-i, se leagana-n brate

       In tandre visari;

      Pe cand ca profume pe blanda ei fata

       Plutesc sarutari.

      Iar aeru-n munte, in vale vibreaza

       De tainici oftari;

      Caci junele astfel din pieptu-i ofteaza

       In dalbe cantari:

      "Ah! asculta, mandrulita,

       Dragulita,

      Soapta-mi blanda de amor,

      Sa-ti cant dulce, dulce tainic,

       Cantul jalnic

      Ce-ti cantam adeseori.

      De-ai fi, draga, zefir dulce,

       Care duce

      Cu-al

Скачать книгу