O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy Blankenship

Скачать книгу

genul de american dulce, băiat de nădejde și cel mai popular la școală... dar el a avut tot timpul un temperament ascuns.

      Yohji era pe punctul de a fi martor la dezlănțuirea lui, dacă nu-și lua mâinile de pe Kyoko.

      Mânia lui Tasuki se afișă pe fața lui, traversând camera pentru a o salva pe dulcea Kyoko. Știa din auzite, că Yohji și fratele lui erau agresivi cu fetele și că erau chiar acuzați de viol chiar de mai multe ori.

      ÃŽn timp ce se apropia de ei, îl văzu pe fratele lui Yohji, Hitomi lângă el, dar asta nu l-a oprit. Cei doi tipi erau nocivi și el știa asta. Ochii lui Tasuki au luat o nuanță aprinsă de ametist în timp ce avansă. Adrenalina lui era la cote înalte și își scrâșni dinții, văzând-o pe Kyoko luptând să se elibereze.

      Sprânceana lui Kyoko a început să tremure, pe când mâna lui Yohji o pipăi la spate și o strânse ferm, făcând-o să se arunce spre el. Putea să-i simtă pofta în timp ce se rânjea la ea.

      âˆ’ Asta e. Ea își ridică mâna atât de repede încât Yohji nu o văzuse aterizând, până când nu-i auzi pocnitura cu ecou în ureche.

      Fratele lui Yohji, Hitomi, a auzit sunetul și s-a întors să se uite la obrazul roșu al fratelui său. El a rânjit cu bună știință, dar apoi, uitându-se pe deasupra lui, îl observă pe băiatul numit Tasuki îndreptându-se direct spre fratele său, cu o privire lividă pe față.

      È˜tiind că fratele său ar putea avea grijă el însuși de fata reticentă, Hitomi trecu în jurul lor și ieși direct în calea lui Tasuki. − Unde credeai că mergi băiețelule?

      Tasuki privi peste Hitomi, ochii lui lovindu-se de ai lui Yohji. Putea vedea mâna lui Yohji mângâind-o pe Kyoko... fără să se gândească, și-a aruncat toată greutatea în pumnul care se opri direct în stomacul lui Hitomi. Spre uimirea lui, celălalt băiat abia de se mișcă.

      Fiind mult mai mare decât sundențelul, cu o lovitură, Hitomi l-a întins pe Tasuki pe peretele îndepărtat al holului. Se scutură, imaginându-și că băiatul nu va reveni și se întoarse să se uite la fratele cu noua lui jucărie.

      Vederea luptei fetei pentru eliberare aduse un zâmbet pe buzele lui Hyakuhei. − Deci, fetei ăsteia nu-i voi face față atât de ușor. Îmi va face plăcere să o frâng. Privind pe tânărul care venise să-i apere onoarea, Hyakuhei a decis cine va fi cel mai nou recrut.

      ÃŽl prinse rapid pe băiatul numit mai devreme Tasuki și îl trânti de perete.

      Simțurile lui i-au spus că băiatul era încă pur... virgin... ce ciudat. Ascunzându-se rapid în întuneric pentru a-i împiedica pe ceilalți să-i vadă, Hyakuhei îl măsură din ochi. Îl urmărise interacționând cu această fată și cu alți câțiva. Ar fi o alegere bună.

      âˆ’ Bine ai venit în întuneric, fiule... Șopti când își afundă colții în vena lui Tasuki. Ochii lui Hyakuhei s-au lărgit la aroma sângelui băiatului. Putere ascunsa? Cu gust de ametist. Strânse băiatul mai tare dorind mai mult.

      Tasuki luase lovitura în față cu înverșunare, deoarece adrenalină multă îi pompa prin vene. Era pornit să se întoarcă, dar în acest timp niște brațe îl înconjurau din spate, văzu negru în fața ochilor și se simți paralizat de o teamă bruscă. O voce moale, aproape seducătoare, îi ură bun venit în întuneric.

      El gâfâi, în timp ce simțea niște dinți ascuțiți înfigându-se în carnea gâtului. Pe când viața i se scurgea, ultimele sale gânduri erau legate de Kyoko și cât de mult voia să ajungă la ea. El își întinse mâna într-o ultimă încercare dar apăru uitarea, luându-i ultima suflare.

      *****

      Mâna lui Kyoko încă ardea de la impactul cu obrazul lui Yohji. Îi venea să intre în pământ de rușine acum că simțea multe priviri ațintite către ea. Sunetul de împușcătură a palmei date a agravat situația.

      âˆ’ La naiba. Asta a fost tot ce încercase să evite, dar nu, Yohji trebuia să fie așa de măgar. El încă nu-și îndepărtase mâna de pe ea. Se uită încet înapoi la el. Își dădu seama după privirea furioasă, că nu intenționa să o lase să plece.

      Ea întoarse o privire aprinsă, așteptând să vadă dacă va lovi înapoi sau o va lăsa să plece. Dacă ar fi fost genul care pariază... ar fi pariat pe prima opțiune.

      Kyou simțea că fiorul ăsta de fată nu se potrivea cu pofta venită de la tipul ce o ținea atât de strâns. El îl făcu fărâme în minte pe desfrânatul ăsta pentru că a îndrăznit să se atingă de cea care trebuia să fie în posesia lui. Brusc, nu mai avea nici o importanță pentru el dacă Hyakuhei îl va detecta sau nu, așa că s-a hotărât. Chiar când Kyou sa urnit să iasă din umbre, intenționând să o îndepărteze de hărțuitor, a auzit o mârâială profundă.

      Uluit pe moment, Kyou știa că un astfel de mormăit putea veni numai de la un lican. Ochii săi aurii urmăriră sunetul până la sursă, sunet ce continua să vibreze dinspre intrare la numai câțiva pași de fată. Furia lupului a inundat holul aglomerat.

      Ochii lui Kyou se micșorau la această scenă, întrebându-se dacă ar putea avea încredere într-o astfel de forță fără vârstă aflată la mică distanță de fată. Nu mai văzuse un lican de când a fost transformat și atunci fuse doar de la distanță. Își aduse aminte când i-a spus lui Toya că vampirii și vârcolacii nu se sufereau unii pe alții. Toya îl întrebase de ce iar el nu-i răspunse pentru că el repeta doar cuvintele lui Hyakuhei și nu știa motivul real.

      Kotaro a aruncat doar o privire asupra lui Yohji, care îi șopti − Femeia lui și-și pierdu cumpătul. Într-o clipită, Yohji a fost izbit de zid, cu mâna lui Kotaro în jurul gâtului, ridicându-l zeci de centimetri în aer. Se ocupase mai înainte de frații nesimțiți și unde era unul... urma și celălalt.

      Simțurile lui erau în alertă, mirosind duhoarea lui Hitomi și știu că se apropie din spate. Cu o lovitură bine plasată, Kotaro la proiectat pe Hitomi prin aer, ca să aterizeze grămadă pe podea pe hol. Oamenii s-au împrăștiat și holul s-a eliberat repede.

      Kyoko stătea acolo unde ajunsese pe podea cu ochii mari... aproape că pierduse faza, deoarece se întâmplase atât de repede.

Скачать книгу