O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy Blankenship
Чтение книги онлайн.
Читать онлайн книгу O Lumină În Inima Tenebrelor - Amy Blankenship страница 21
Mânia lui Kotaro era mulÈumitÄ de culoarea asta întunecatÄ, oferindu-i suficient control pentru a realiza cÄ Kyoko îl urmÄrea ÈocatÄ. Nevoind sÄ-i potoleascÄ frica, el îl apucÄ pe Yohji de gulerul cÄmÄÈii Èi se îndreptÄ cu el spre uÈÄ pentru a-l învÄÈa pe ticÄlos niÈte bune maniere. Nu trebuia ca ea sÄ vadÄ restul.
Kyoko clipi când uÈa se izbi dupÄ Kotaro. StupefiatÄ, ea era încÄ Ã®ntr-o ameÈealÄ ÈocatÄ. Ia te uitÄ, Kotaro putea fi cu adevÄrat înfricoÈÄtor la nervi. Pe moment, chiar i-a pÄrut rÄu de Yohji.
Privind peste umÄr, îl vÄzu pe fratele lui Yohji, Hitomi, încÄ zÄcând pe podea unde îl lÄsase Kotaro. Cel puÈin acum, nu o deranjÄ cÄ Kotaro era aÈa de protector. Ea s-a cutremurat Èi a încercat sÄ nu se gândeascÄ la ce s-ar fi întâmplat dacÄ Kotaro nu ar fi apÄrut atunci.
Kyou se uita cum îÈi roase buza ei de jos, neÈtiind ce sÄ facÄ. Ãn timp ce privirea ei se întoarse spre uÈÄ, se îngândurÄ. Deci are protecÈia licanului. Se întreba ce alte mistere înconjurau fata. Ästa nu era un lup normal, putea sÄ-l simtÄ pe cel pe care ea îl numi Kotaro, era la fel de bÄtrân ca el însuÈi.
Kyoko se apropie de uÈile din sticlÄ, privindu-se la parcarea întunecatÄ, întrebându-se unde a plecat Kotaro. Cu mâna pe mâner, ea vru sÄ deschidÄ uÈa, dar un bÄiat pÄÈi în faÈa ei, blocându-i drumul. A stat nemiÈcatÄ pentru o clipÄ, în timp ce bÄiatul o fixÄ cu privirea. Era cea mai ciudatÄ senzaÈie pe care o experimentase vreodatÄ.
BÄiatul avea pÄrul alb Èi culoarea pielii aproape la fel de albÄ. Dar asta nu era cea mai rea parte. Ochii lui erau atât de negri, încât pÄreau sÄ afunde la nesfârÈit, dându-i lui Kyoko sentimentul de cÄdere. BÄiatul zâmbi încet, fÄrÄ sÄ-Èi arate colÈii inumani pe care, pentru o clipÄ, Kyoko credea cÄ i-a vÄzut.
O mânÄ a ieÈit de nicÄieri Èi a prins umÄrul lui Kyoko, fÄcând-o sÄ Èipe înfricoÈatÄ, în timp ce se întoarse sÄ vadÄ cui îi aparÈinea mâna.
*****
Kyou a ieÈit din întuneric când l-a vÄzut pe minionul de Hyakuhei de cealaltÄ parte a sticlei. Ãl cunoÈtea pe bÄiatul înÈelÄtor. TânÄrul cel mai nevinovat a fost adesea cel mai fatal.
Alunecând în spatele lui Kyoko, ochii lui au sângerat Èi colÈii s-au alungit sugerându-i bÄiatului fantomÄ cÄ nu va muÈca aceastÄ fatÄ, fÄrÄ a-Èi pierde propria viaÈÄ nemuritoare.
Mâna lui Kyoko se liniÈti pe uÈÄ nesigurÄ dacÄ dorea sÄ o deschidÄ. Ceva despre tânÄrul bÄiat o îngrozise cu adevÄrat. Chiar când începu sÄ facÄ un pas înapoi, o mânÄ grea a ieÈit de nicÄieri Èi o prinse de umÄr. Un ÈipÄt înfricoÈat îi izbucni din gât Èi se întoarse sÄ vadÄ cine era.
Kyoko uita sÄ respire privind în sus la ochii de aur zdrobitor. PÄrul alb lung îi încadra faÈa Èi umerii. Era cu câÈiva ani mai în vârstÄ Èi pÄrul nu îi era închis la culoare sub ÈuviÈele argintii, dar aproape cÄ pÄrea...
Toya?... Kyoko Èopti ezitant, Ètiind cÄ se înÈealÄ, dar mai important... de ce se învârtea camera?
De îndatÄ ce ochii lor se întâlnirÄ, Kyou se simÈi atrasÄ Ã®n ei. Se uita la el ca Èi cum l-ar fi cunoscut-o. Dar asta nu era aÈa de jenant ca atunci când a Èoptit numele fratelui sÄu mort. BraÈele i-au alunecat în jurul ei, vÄzând-o ameÈitÄ de lichidul contaminat pe care îl consumase mai devreme.
Ãn timp ce mâinile îi alunecau pe pielea goalÄ, unde cÄmaÈa era prea scurtÄ ca sÄ o acopere, simÈi o fierbere în sângele lui vampir, Èoptindu-i sÄ o pÄstreze.
Vederea lui Kyoko a decis cÄ nu era destul de bunÄ pentru asta în momentul de faÈÄ. PÄrea sÄ-i sfideze voinÈa, iar omul începu sÄ se estompeze în timp ce se uitÄ curios la el. Chiar dacÄ nu putea sÄ vadÄ bine, putea simÈi încÄ corpul care o Èinea.
Ajungând cu degetele sÄ-Èi atingÄ obrazul, ea întrebÄ. â Tu nu eÈti Toya... Cine eÈti? Ãnainte de a putea obÈine un rÄspuns, Buddha sau oricare alt zeu îi fÄcea trucuri, aprinse luminile pe când ea a intrat în stare de inconÈtienÈÄ.
Kyou a strâns-o tare la el, în timp ce corpul ei i-a cÄzut moale în braÈe. Ea a leÈinat, dar cel puÈin nu în braÈele unui duÈman. Capul îi cÄzu pe spate, expunând coloana finÄ a gâtului, iar Kyou îÈi blocÄ instinctele. Se întreba în tÄcere dacÄ ea nu era totuÈi în braÈele duÈmanului. ColÈii lui au început sÄ se lungeascÄ Èi senzaÈia a trecut în... asta era prea curatÄ pentru astfel de lucruri întunecate.
Apoi simÈi furia aprinzându-se la fatÄ naivÄ. DacÄ nu ar fi fost aici sÄ o protejeze, ce s-ar fi întâmplat cu ea? Èi-a uitat propriile dorinÈe cu doar câteva momente înainte. DacÄ lupul ar fi fost un protector adecvat, nu ar fi pÄrÄsit-o. Se uitÄ Ã®n jur Èi îÈi dÄdu seama cÄ Èi prietenii cu care fusese mai devreme o abandonaserÄ.
Folosindu-Èi simÈurile, Kyou putea încÄ sÄ-Èi simtÄ propriul rival, Hyakuhei, în cadrul clÄdirii. SimÈind rÄul care venea deasupra lui, Ètia cÄ Hyakuhei era undeva deasupra în camerele de la etajul al doilea.
*****
Shinbe a sÄrit din maÈinÄ Ã®nainte sÄ se opreascÄ. Un lucru l-a împins înainte direct spre intrarea principalÄ a clubului în fugÄ. Nu putea sÄ-Èi alunge din cap gândul cÄ Suki Èi Kyoko o sÄ ajungÄ unele dintre fetele dispÄrute Èi asta îl teroriza.
Toya îl puse la curent cu privire la ceea ce îi spusese Kotaro Èi odatÄ ce-Èi va fi pus mâinile din nou pe Suki, avea sÄ le ÈinÄ foarte bine acolo. Unde anume pe corpul ei nu ar fi putut spune, dar trebuia sÄ o gÄseascÄ mai întâi.
Shinbe sa oprit brusc pe traiectoria lui când a ÈâÈnit prin uÈile din faÈÄ ale clubului Miezul NopÈii
Chiar acolo, în mijlocul holului, era un bÄrbat care o Èinea pe Kyoko Èi ea nu arÄta