O Lumină În Inima Tenebrelor. Amy Blankenship

Скачать книгу

lui de a ajunge la Kyoko, parcase prea aproape de un zid de cărămidă. Din nefericire, și-a dat seama de asta când a încercat să deschidă portiera și a lovit-o de perete făcând o ciobitură pe ”iubita” lui.

      Asta nu a fost totuși ceea ce la încetinit. Când a luat-o de-a lungul parcării într-o viteză violentă, i-a ieșit în cale un băiat scund ieșise de nicăieri și se ciocni de el. Impactul a fost atât de brusc, încât l-a măturat din picioare. Când s-a îndreptat suficient pentru a se ridica în picioare, i-a oferit imediat băiatului o mână de ajutor să se ridice.

      âˆ’ Hei, puștiu... ești în regulă? Toya își smulse mâna înapoi, când băiatul șuieră la el și o rupse în direcția opusă, ca și cum l-ar fi urmărit Satana în persoană.

      Toya scutura senzația înfiorătoare pe care i-o lăsase băiatul, în timp ce privi în sus la clubul de noapte cu două etaje. Sentimentul ciudat se înzeci observând umbra unui om care purta pe cineva prin in din ferestrele de la etaj de sus. Au fost atât de multe lucruri în neregulă la acea mică situație.

      Ochii îi străluceau argintii... simțurile lui știau lucruri pe care el încă nu le înțelegea. Totul îi lăsă sentimentul că cineva tocmai i-a călcat pe mormânt.

      Când s-a apropiat de club, Toya a mârâit când a înțeles că erau două intrări. Una părea să fie intrarea principală, dar cealaltă era la fel de aglomerată. Hotărât să intre prin cea principală, și-a făcut drum prin mulțime.

      âˆ’ Ar fi bine să fie bine... Când o voi găsi, o voi lega tot timpul de mine de vrea ori de nu vrea... Picățele de argint începură să se aprindă în aurul ochilor lui în timp ce îl căuta pe Kyoko.

      *****

      Kyou își continuă drumul pe alee în spatele clubului, strângând-o pe Kyoko în brațe. S-a decis să ia fata în casa lui temporară ca să se recupereze. Se uită în sus spre penthouse, chiar de-a lungul drumului principal dinspre club. Ea va fi în siguranță cu el... dar ar trebui să fie atent. Putea să simtă minionul lui Hyakuhei în întunericul care înconjura clubul.

      Maxilarul i se încleștă, în timp ce auzi un strigăt slab în depărtare și știu că o altă victimă fusese găsită. Privind în jos la fata adormită, ochii lui de aur se înmuiară. Pentru moment... ea era secretul lui. Era ușoară ca o pană și părea atât de fragilă.

      Nu putea să înțeleagă cum această fâță de fată avea un asemenea spirit focos, și un suflet atât de curat. Iar "Toya", îl numise ca pe fratele ei mort ca și cum l-a fi recunoscut. Cum ar putea fi posibil?

      Gândurile i se risipiră, simțind în față o creatură puternică a nopții, și în același timp un miros greu de sânge îl lovi în nas. Încordându-se, recunoscu aura licanului care a protejat-o pe Kyoko mai devreme de tembelul care o hărțuia doar pentru a o abandona mai apoi... lăsând-o în calea pericolului.

      Nedorindu-și ca fata să fie rănită dacă ar trebui să lupte, Kyou a pus-o ușor pe alee și urmă mirosul de sânge, care se afla chiar după colț. Dacă lupul ar fi omorât un om, fata nu putea fi în siguranță cu el. Se știa că unii vârcolaci se pierd cu firea, odată ce turbarea le-a intrat în sânge, și nu și-ar fi permis ca fata să fie protejată de o creatură așa de periculoasă.

      Făcând colțul tiptil, ochii lui Kyou văzu o scenă pe care nu o mai văzuse de secole. Lupul, încă în formă umană, stătea mârâind, cu colții atârnând. Ochii strălucitori i s-au aprins când a mârâit fioros la ceea ce părea a fi un trup în brațele sale.

      *****

      Toya se opri când se apropie de ușă. Adulmecând, se întoarse repede și se îndreptă în direcția opusă intrării. Putea să-i miroasă... deși în mintea lui nu putea să-și dea seama cum și de ce putea. Luând-o la goană pe aleea din stânga clădirii, inima-i bătea cu putere în piept, iar gânduri morbide îi zburau prin minte.

      Fete dispărute și locuri întunecate... Kyoko trebuia să n-aibă vreun fir de păr deranjat ori...

      Intrând în umbre, Toya se opri alunecat, în timp ce teama îi blocă respirația din plămâni. Acolo, încolăcită lângă zidul murdar de cărămidă... era Kyoko. Aceeași frică care l-a țintuit l-a împins să facă o mișcare. Cu următoarea respirație, era lângă ea.

      ÃŽngenunchind, o atinse, căutând viața care i-ar permite inimii lui să înceapă să bată din nou.

      De îndată ce degetul îi atinse gâtul, inima lui s-a pornit deodată cu a ei și a răsuflat ușurat. Mulțumesc lui Dumnezeu... era în viață. O clipă de déjà vu se reflectă într-o amintire nedorită și el o alungă repede de teamă. Simțindu-i alții oameni în apropiere, nu a pierdut timpul și o ridică să o ducă la adăpost. Pe când o ținea aproape de el, Toya își folosea viteza sa supranaturală pentru ai scoate pe amândoi din întuneric.

      *****

      Kotaro îl ținu pe Yohji lipit de zidul de cărămizi, dorind să-i răcorească sângele. Continuarea pedepsei nu mai merita, având în vedere că băiatul a leșinat din nou. Nu l-a lăsat prea ușor pe pământ, dar simți o perturbare a energiei din jurul lui.

      Capul i se smuci în lateral, cu ochii lui albaștri înghețați.

      Kyou privea cum lupul l-a lăsat pe băiat pe pământ, fără să-l ucidă. A recunoscut imediat omul care o hărțui pe Kyoko. Schimbându-și părerea de mai înainte, buzele-i se încovoiară într-un mormăit ușor. Dacă l-ar fi ținut el de gât pe băiat, acesta din urmă n-ar mai fi rămas întreg.

      Ca și cum l-ar fi simțit, licanul și-a întors capul și-și fixă privirea mortală pe el. Kyou putu simți puterea imensă provenind de la lup. O afișa ca pe un avertisment.

      ÃŽn trecut, lupii și vampirii s-au evitat întotdeauna. Nepăsători unul față de celălalt, au ales să se lase în pace. Ambii erau fost apropiați ca putere și nici unuia nu-i păsa de dominația asupra celuilalt. Ei doar existau împreună în aceeași lume, văzându-și de propria viață și trăindu-și viața lor nesfârșită.

      Toate instinctele lui Kotaro se treziră la viață,

Скачать книгу