Întoarcerea Pe Pământ. Danilo Clementoni

      Nasiriyya – Cina

      Colonelul și Elisa goleau deja al treilea pahar de șampanie, iar atmosfera dintre ei devenise în mod clar mult mai relaxată.

      - Sincer, Jack, Masgouf- ul ăsta este delicios. Nu o să reușesc să mănânc tot. E o porție imensă.

      - Da, chiar este extraordinar. Ar trebui să complimentăm bucătarul.

      - Poate ar trebui să mă căsătoresc cu el, ca să poată găti pentru mine, a spus Elisa râzând poate prea tare. Alcoolul își făcea deja efectul.

      - Nu. Va trebui să aștepte la rând. Eu am fost primul. Riscase o glumă, sperând să nu fi fost prea deplasată. Elisa s-a prefăcut să nu observe și a continuat să ronțăie sturionul.

      - Și chiar nu ești căsătorit?

      - Nu. Nu am avut timp pentru asta.

      - Ce scuză tristă, a răspuns ea, aruncându-i o privire șmecheră.

      - Ei bine, am fost foarte aproape o data, dar viața de armată nu se împacă prea bine cu căsătoria. Și tu? a adăugat el, deviind de la un subiect care era încă dureros pentru el. Ai fost căsătorită vreodată ?

      - Glumești? Cine ar suporta o femeie care-și petrece majoritatea timpului umblând în jurul lumii, săpând ca o cârtiță sub pământ și căreia îi face plăcere să pângărească morminte vechi de mii de ani?

      - Am înțeles, a spus Jack, zâmbind cu amărăciune. E evident că nu ești făcută pentru căsătorie. Și, ridicând paharul, a rostit un melancolic ”În cinstea noastră”.

      Chelnerul a sosit aducând câteva Samoons¹³ proaspăt scoase din cuptor, întrerupând, din fericire, acel moment de tristețe.

      Recunoscător pentru această întrerupere, Jack a încercat să-și alunge rapid câteva amintiri care-i veniseră brusc în minte. Erau povești deja îngropate. În acest moment, era în compania unei femei frumoase, și trebuia să fie atent la ea. Nu era o treabă prea dificilă.

      Muzica ambientală era numai bună. În lumina celor trei lumânări amplasare în centrul mesei, Elisa arăta splendid. Părul ei avea accente aurii și arămii iar pielea ei fină era bronzată de soare. Ochii pătrunzători erau de un verde profund. Folosindu-se de buzele moi încerca să tragă o bucată de sturionde pe osul pe care îl ținea între degete. Incredibil de sexy.

      Elisa nu avea de gând să lase să-i scape momentul de slăbiciune al colonelului. A pus osul pe marginea farfuriei și și-a lins sosul de pe degete cu o nonșalanță aparentă. Coborându-și capul, s-a uitat al el cu atâta intensitate încât Jack simțea că-i zboară inima din piept și-i aterizează pe farfurie.

      Dându-și seama că nu mai deținea controlul situației, colonelul a încercat să-și revină. Nu mai avea vârsta la care să se poarte ca un băiețandru lovit de amor, dar era ceva incredibil de atrăgător la ea.

      Inspirând adânc, și-a șters fața cu mâinile și a încercat să spună:

      - Crezi că reușim să terminăm și ultima bucată?

      Ea a zâmbit, a luat cu delicatețe ultima bucată de sturion și, aplecându-se, a dus-o spre gura lui. În acea poziție, decolteul rochiei s-a deplasat ușor, dezvăluindu-i sânii generoși. Jack, vizibil jenat, a luat numai o îmbucătură. Nu a reușit, însă, să evite atingerea buzelor lui de către degetele ei. Și-a dat seama că este tot mai emoționat. Elisa se juca cu el precum o pisică o face cu un șoarece iar Jack nu reușea să se apere.

      Apoi, luând aerul unei fetițe inocente, s-a reașezat în scaun ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic și i-a făcut un semn chelnerului înalt și slab, care a sosi imediat.

      - Cred că e timpul pentru niște ceai de nucșoară. Ce spui, Jack ?

      ÃŽncă încercând să-și revină din incidental anterior, a bâlbâit ceva:

      - Ăăăă, da. Sigur. Îndreptându-și sacoul, a încercat să adopte un ton mai relaxat, adăugând:

      - Mi se pare că este bun pentru digestie.

      È˜i-a dat seamă că spusese ceva ridicol, dar nu-i venise altceva în minte pe moment.

      - Totul este foarte drăguț, Jack. A fost o seară plăcută. Dar să nu uităm motivul pentru care ne-am întâlnit. Trebuie să-ți arăt ceva, nu?

      ÃŽn acele momente, colonelul se gândea la orice numai la muncă nu. Dar avea dreptate, totuși. Miza era mult mai importantă decât un flirt prostesc. Adevărul este, însă, că nu i se părea prostesc deloc acel flirt.

      - Desigur, a spus el, încercând să-ți recupereze expresia autoritară. Abia aștept să aflu ce ai descoperit.

      ÃŽn acel moment, bărbatul cel gras din mașină, care ascultase totul, a strigat:

      - Ce ticăloasă! Toate femeile-s la fel. Întâi te lasă să crezi că îți dau luna de pe cer, și după aia te lasă baltă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.

      - Cred că ăia zece dolari ai tăi se vor odihni curând în buzunarul

Скачать книгу