Întoarcerea Pe Pământ. Danilo Clementoni

Скачать книгу

planeta noastră nu s-a construit așa ceva. Am verificat arhivele GCS și nimic nu corespunde obiectului din fața noastră. Nici măcar printre planurile pentru proiectele care nu au vreodată create,

      - E imposibil, a strigat Petri. N^COM-ul ăla al tău cred că dereglat. Mai verifică o data.

      - Îmi pare rău, Petri. Am verificat deja de două ori și sunt perfect sigur că nu e munca noastră.

      Sistemul de vizualizare pe distanță scurtă a generat o imagine tri-dimensională a obiectului, reconstruind meticulos fiecare detaliu. Holograma a plutit în centrul camerei de comandă, suspendată la jumătate de metru deasupra podelei.

      Petri a început să o rotească ușor, cu o mișcare a mâinii drepte, examinând cu atenție fiecare detaliu.

      - Pare să fie realizat dintr-un fel de aliaj metalic cu densitate scăzută, a remarcat el, pe un ton mult mai tehnic decât cel adoptat cu câteva clipe înainte când fusese copleșit de uimire.

      - Motoarele par a fi alimentate de cele trei petale. Par să fi fost acoperite cu un fel de material sensibil la lumină.

      ÃŽncepuse într-un final să umble la sistemele de control.

      - Cred că pistilul este un fel de antena radio, și sunt sigur că prisma hexagonală este ”creierul” întregului ansamblu.

      Petri mișca holograma din ce în ce mai repede, învârtind-o în toate direcțiile. S-a oprit dintr-o dată și a strigat :

      - Uite-te aici. Ce crezi că este? a întrebat el, mărind o mica zonă.

      Azakis s-a apropiat cât de mult a putut.

      - Par a fi simboluri.

      - Aș spune că sunt două simboluri, l-a corectat Petri, sau, și mai bine, un desen și patru simboluri apropiate.

      Azakis căuta în continuare în N^COM, încercând să găsească ceva în GCS. Cu toate acestea, nu era absolut nimic care să se potrivească obiectului aflat în fața lor.

      Desenul reprezenta un dreptunghi compus din cincisprezece linii orizontale roșii și albe. În colțul din partea stângă sus, era un alt dreptunghi cu cincizeci și două de stele albe în cinci colțuri. La dreapta erau patru simboluri:

      J U N O

      - Pare un fel de scriere, a ghicit Azakis. Poate simbolurile reprezintă numele celor care au creat sonda.

      - Sau poate Acela e numele ei, l-a contrazis Petri. Sonda se numea ‘JUNO’, iar acel dreptunghi colorat este simbolul creatorilor săi.

      - Orice ar fi, nu a fost făcut de noi, a conchis Azakis. Crezi că e posibil să existe vreo formă de viață înăuntru?

      - Mă îndoiesc. Nu ceva ce cunoaștem, cel puțin. Singurul loc în care ar putea fi cineva este capsula din spate, și aceea e prea mica pentru a găzdui o ființă.

      Chiar în timp ce vorbea, Petri deja începuse să scaneze sonda, căutând semne de viață înăuntrul ei. După câteva momente, o serie de simboluri au apărut pe ecran, și a încercat repede să le traducă pentru prietenul său.

      - Senzorii noștri nu au detectat niciun semn de viață înăuntru. Nu pare să fie nicio armă, de asemenea. Dintr-o analiză preliminară, aș spune că este un fel de navă iscoadă, care explorează partea mediană a sistemului solar, în căutarea a cine știe ce.

      - Posibil, a fost de acord Azakis. Dar întrebarea care trebuie să ne-o punem este: ”Cine a trimis-o?”

      - Păi, dacă excludem prezența extratereștrilor misterioși, aș spune că singurii capabili să construiască așa ceva, ar fi vechii noștri ”prieteni tereștri”.

      - Ce vrei să spui? Ultima data când am plecat, călătoreau încă pe cai. Cum ar fi putut ajunge la un asemenea nivel de dezvoltare într-o perioadă așa de scurtă? Să trimiți o sondă prin spațiu, nu-i puțin lucru.

      - Perioadă scurtă? a spus Petri, uitându-se fix în ochii lui. Nu uita că, pentru ei, au trecut 3600 de ani de atunci. Dat fiind faptul că durata lor medie de viață este cincizeci, maxim șaizeci de ani, au trecut cel puțin șaizeci de generații. Poate au devenit mai inteligenți decât ne-am imaginat.

      - Și probabil din cauza asta erau Bătrânii atât de îngrijorați de misiunea asta. Se așteptau la asta, sau aveau măcar în vedere posibilitatea.

      - Păi ar fi putut să ne spună și nouă ceva. Numai văzând chestia asta aproape am făcut un atac de cord.

      - E doar o speculație, a spus Azakis, frecându-și bărbia cu degetul mare și arătătorul, dar pare să aibă sens. O să încerc să-i contactez pe Bătrâni. Să văd dacă pot obține mai multe informații de la ei, asta dacă le dețin și ei. Între timp, încearcă să afli cât mai multe despre chestia asta. Analizează-i cursul curent, viteza, masa etc etc și încearcă să faci niște predicții privind destinația, când a plecat și orice date a înregistrat. Vreau să știu cât mai multe despre ce ne așteaptă acolo.

      - Bine, Zak, a spus Petri, în timp ce holograme colorate cu un număr infinit de numere și formule pluteau în jurul lui.

      - Și nu uita să analizezi partea pe care ai identificat-o ca fiind antena. Dacă este ceea ce spui, va putea transmite și recepționa. N-o să fiu prea fericit să aflu că întâlnirea noastră a fost deja comunicată celor care au trimis sonda.

      Spunând acestea, Azakis s-a îndreptat spre cabina sa H^COM, singurul loc de pe navă echipat pentru comunicații la distanță mare. Se afla între porțile optsprezece și nouăsprezece ale modulelor interne de transfer. Ușa s-a deschis cu un șuierat ușor iar Azakis s-a strecurat în cabina îngustă

      Dumnezeu știe de ce au făcut-o așa de mica… s-a întrebat el, încercând să se așeze în locul la fel de îngust, care se cobora automat. Poate nu doreau s-o folosim prea des...

      ÃŽn timp ce ușa se închidea în spatele lui, a început să dea o serie de comenzi panoului din fața sa. A durat câteva secunde până la stabilizarea semnalului. Dintr-o dată, pe afișajul holografic asemănător celui din camera sa, s-a conturat figura ridată a superiorului Bătrânilor.

      - Azakis, a spus bătrânul, zâmbind și ridicând o mână osoasă în semn de salut. Ce te face să suni un biet bătrân cu asemenea urgență?

      Nu

Скачать книгу