style="font-size:15px;"> “Caitlin?” a venit o voce șocată.
Caitlin s-a întors și a văzut-o acolo pe Luisa, una dintre fetele cu care fusese prietenă înainte să se mute.
"Dumnezeule!" a adăugat Luisa emoționată, deschizând larg brațele pentru o îmbrățișare. Înainte să poată Caitlin reacționa, Luisa o îmbrățișa. Caitlin a îmbrățișat-o și ea. Era bine să vadă o față cunoscută.
"Ce ți s-a întâmplat?" a întrebat Luisa, vorbind grăbită, cum făcea mereu, ușorul ei accent hispanic ridicându-se la suprafață, deoarece se mutase aici din Puerto Rico doar cu câțiva ani înainte. "Sunt așa de confuză! Am crezut că te-ai mutat!? Ți-am trimis SMS-uri și mesaje, dar nu mi-ai răspuns deloc – "
"Îmi pare rău", a spus Caitlin. "Mi-am pierdut telefonul, și nu am fost pe lângă niciun calculator, și-"
Luisa nu asculta. Tocmai îl observase pe Caleb și se holba la el, fascinată. Literalmente rămăsese cu gura deschisă.
"Cine e prietenul tău?" întrebă ea în cele din urmă, aproape în șoaptă. Caitlin a zâmbit: n-o mai văzuse niciodată pe prietena ei atât de amețită.
"Luisa, aceasta este Caleb," a spus Caitlin.
"E o plăcere", a spus Caleb, zâmbind în jos, întinzând mâna.
Luisa a continuat să se holbeze. A ridicat încet mâna, amețită, evident prea șocată pentru a vorbi. Se uită la Caitlin, neînțelegând cum ar fi putut Caitlin să agațe un astefel de tip. Se uita altfel la Caitlin, aproape ca și cum nici n-ar fi știut cine era.
"Um …" a început Luisa, cu ochii mari, "… um … adică … unde … deci … cum v-ați întâlnit voi doi?"
Pentru o secundă, Caitlin s-a jucat cu cum să-i răspundă. S-a imaginat spunându-i Luisei totul, și a zâmbit la acest gând. Asta nu ar funcționa.
"Ne-am întâlnit … după un concert", a spus Caitlin.
Cel puțin asta era parțial adevărat.
"Dumnezeule, ce concert? În oraș? Cumva Black Eyed Peas!?" întrebă ea în viteză, "Sunt atât de geloasă! Am fost disperată să-i văd!"
Caitlin a zâmbit la gândul lui Caleb la un concert rock. Cumva, nu reușea să și-l imagineze acolo.
"Um … .nu chiar", a spus Caitlin. "Luisa, ascultă, îmi pare rău să te întrerup, dar nu am prea mult timp. Trebuie să știu unde este Sam. L-ai văzut?"
"Desigur. Toată lumea l-a văzut. S-a întors săptămâna trecută. Arăta ciudat. L-am întrebat unde ești și care era treaba cu el, dar nu a vrut să-mi spună. Probabil s-a aciuat în hambarul acela gol care-i place."
"Nu e acolo", a răspuns Caitlin. "Tocmai am trecut pe acolo."
"Serios? Îmi pare rău. Nu știu. El e într-a zecea, știi? Nu prea ne încrucișăm drumurile așa de mult. Ai încercat să-i dai un mesaj? E mereu pe Facebook."
"Nu am avut telefonul -" a început Caitlin.
"Ia-l pe al meu", a întrerupt-o Luisa, și înainte să termine, și-a pus mobilul în mâna lui Caitlin.
"Facebook-ul este deja deschis. Doar te conectezi și îi dai mesaj."
Bineînțeles, s-a gândit Caitlin. De ce nu m-am gândit la asta?
Caitlin s-a autentificat, a scris numele lui Sam în caseta de căutare, a intrat pe profilul, și a făcut clic pe mesaje. Ezită, întrebându-se exact ce să scrie. Apoi, a scris: "Sam. Eu sunt. Sunt la hambar. Vino să ne întâlnim. Cât de repede se poate."
A dat clic pe trimite și i-a înapoiat telefonul Luisei.
Caitlin a auzit ceva agitație și s-a întors.
Un grup dintre cele mai populare fete din ultimul an venea pe hol, chiar spre ei. Șușoteau. Și toate se uitau direct la Caleb.
Pentru prima dată, Caitlin a simțit o nouă emoție crescând în interiorul ei. Gelozie. Putea vedea în ochii lor că acestor fete, care nu-i acordaseră nicio atenție înainte, le-ar plăcea să i-l fure pe Caleb într-o clipă. Aceste fete aveau influență asupra oricărui tip în școală, oricărui tip vroiau. Nu conta dacă el avea sau nu o prietenă. Tu doar sperai să nu pună ochii pe tipul tău .
Iar acum toate erau cu ochii pe Caleb.
Caitlin a sperat, s-a rugat pentru Caleb să fie imun la puterile lor. Să o placă în continuare pe ea. Dar, pe când se gândea la asta, nu putea înțelege de ce el ar face-o. Ea era atât de obișnuită. De ce ar rămâne cu ea când fete ca acestea ar face orice să-l aibă?
Caitlin s-a rugat în tăcere ca fetele pur și simplu să meargă mai departe. Doar de data asta.
Dar, desigur, nu au făcut-o. Inima îi bubuia pe când grupul s-a întors și s-a îndreptat drept spre ei.
"Bună Caitlin," a spus una dintre fete, cu o voce fals-drăguță.
Tiffany. Înaltă, cu păr blond drept, ochi albaștri, și slabă ca un băț. Îmbrăcată din cap până-n picioare în haine de firmă. "Cine e prietenul tău?"
Caitlin nu știa ce să spună. Tiffany și prietenele ei nu îi dăduseră niciodată atenție lui Caitlin. Nici măcar nu se uitaseră în direcția ei. Era șocată că ele știau chiar că ea există și că îi știau numele. Iar acum deschideau o discuție. Desigur, Caitlin știa că nu avea nimic de-a face cu ea. Ele îl vroiau pe Caleb. Suficient de mult pentru a se umili să vorbească cu ea.
Asta nu suna bine.
Caleb trebuie să fi simțit neliniștea lui Caitlin, deoarece a făcut un pas mai aproape de ea și a pus un braț în jurul umerilor ei.
Caitlin nu fusese niciodată mai recunoscătoare pentru vreun gest în viața ei.
Cu încredere nou dobândită, Caitlin a găsit puterea de a vorbi. "Caleb", a răspuns ea.
"Deci, așa, ce faceți voi pe aici?" a întrebat o altă fată. Bunny. Era o copie a lui Tiffany, doar că era brunetă. "Am crezut că, știi, ai plecat sau ceva de genul."
"Ei bine, m-am întors", a răspuns Caitlin.
"Deci, tu ești, cum ar fi, nou pe aici?" l-a întrebat Tiffany pe Caleb. "Ești în ultimul an?"
Caleb a zâmbit. "Sunt nou pe aici, da" a răspuns el criptic.
Ochii lui Tiffany s-au luminat, deoarece a interpretat răspunsul prin faptul că el era nou la școala lor. "Super", a spus ea. "E o petrecere în seara asta, dacă vrei să vii. E la mine acasă. E doar pentru câțiva prieteni apropiați, dar ne-ar plăcea să vii și tu. Și … um … și tu, de asemenea, cred," a spus Tiffany, uitându-se la Caitlin.
Caitlin a simțit furia crescând în interiorul ei.
"Apreciez invitația, doamnelor", a spus Caleb, "dar pare rău să vă spun că eu și Caitlin avem deja un angajament important în această seară."
Caitlin
