Îi strânse maxilarul între degetul mare și arătător ca să-l deschidă, îi împinse capul pe spate și îi turnă câteva guri din sângele de găină pe gât. Da ghici din felul în care Heng se înecă ca o mașină pe motorină, că măcar jumătate se dusese unde trebuia.
Heng miji ochii.
“Ce-mi faceți, vrăjitoarelor bătrâne?” șopti el, “A fost oribil!”
“Ah, m-am gândit eu”, spuse Da, turnând mai mult, “e prea bogat, trebuie să-l obișnuiesc cu el.”
“Lapte proaspăt, încă cald, de la Floarea, cea mai bună capră a noastră”, spuse Din de cum intră în cameră.
Da îl luă, îl amestecă jumi-juma cu sângele rămas și-l turnă pe gât lui Heng cu același rezultat, dar cu mai multă rezistență din partea lui.
“Ai văzut!”, exclamă ea, “devine deja din ce în ce mai puternic! Încearcă să ne opună rezistență. Poate că nu e cu totul sortit pieirii!”
“Acum, Wan, tu continuă cu laptele, dar păstrează jumătate din cea rămas. Mă întorc în câteva minute.”
Coborî și îl strigă pe Den.
“Ai pregătit țapul?”
“Da, mătușă, e acolo”
“Bine, acum vino cu mine!”
Da făcu o tăietură mică la gâtul țapului cu briceagul ei foarte ascuțit și scurse printr-un pai câteva sute de mililitri de sânge.
“Ai văzut cum am făcut, băiete? Încearcă să-ți amintești că am impresia că va trebui să faci asta în fiecare zi de-acum încolo.”
Urcară amândoi în dormitor unde spre uimirea lor, Heng stătea de vorbă cu soția și fiica lor așa cum un pacient de spital ar face după o anestezie generală - amețit, slăbit și ezitant, dar coerent.
Da amestecă sângele de capră cu restul de lapte, dar întâi i-l dădu să încerce nediluat.
“Vai, mătușă, dar e dezgustător! Vai mie… ”
“Atunci încearcă asta”, spuse ea, înmânându-i un pahar cu lichid roziu.
“Da… ăsta chiar e bun…Ce e asta? Simt că-mi face bine deja.”
Heng îl bău pe nerăsuflate.
“E un amestec de lapte cu… ierburi. E bun, nu-i așa?”
“Da, mătușă, e foarte bun… foarte revigorant. Mai este?”
Wan se uită la bătrâna Vraci care încuviință din cap. Wan umplu încă un pahar și își ajută bărbatul să-l bea.
“Mă bucur, Heng”, spuse Da. “Cred că acest amestec este răspunsul la suferințele tale, deși sunt convinsă că putem îmbunătăți rețeta. Poate vom găsi alte ingrediente ca să-i modificăm gustul din când în când, nu de alta, dar să nu devină plictisitor, știi tu.”
“Da, mătușă, eram sigur că ai să mă ajuți să înving boala.”
“Orice pentru familia mea, mă bucur că am putut ajuta”, îi răspunse ea și chiar îi zâmbi călduros, lucru mai rar văzut la Da.
Puse restul amestecului cu ierburi și un sfert de litru de lapte și spuse:
“Heng, cred că trebuie să te odihnești acum. Uite, ai aici mai mult din amestec pentru mai târziu și am să arăt și celorlalți cum să-l prepare pentru tine, da? Ai grijă și cheamă-mă dacă ai nevoie de mine. La revedere și fă-te bine repede.”
Odată ce toată lumea se așeză la masa mare și Wan termină de servit fructe și apă rece, Da începu consiliul de familie.
“Așa cum am mai spus, nu am mai văzut un caz atât de grav până acum, dar experiența mea și Spiritele Călăuzitoare m-au ghidat să găsesc soluția corectă. Cu toate astea, până acum am folosit doar metode de urgență. Pe șleau spus, am folosit doar sânge de la animale care nu mănâncă ce mâncăm noi oamenii, așa că lui Heng îi lipsesc lucruri esențiale din dietă. Ceea ce trebuie să facem acum este să-i dăm constant sânge de la animale care consumă ceea ce noi oamenii consumăm. Cu cât se potrivește mai bine dieta animalului cu a lui Heng, cu atât mai bine pentru el.
Acum, cu toții știm că nu toată lumea mănâncă în fiecare zi ce îi cere organismul, deci putem ușor presupune că nici Heng nu face excepție, dar dacă va consuma doar sânge de găină, multe alte ingrediente vor lipsi din dieta lui și doar găina din el va supraviețui și va înflori.
La fel se va întâmpla și dacă va bea doar sânge de capră, pentru că iarba nu e suficient de hrănitoare pe termen lung.”
“Deci, ce spui, mătușă Da, că trebuie să găsim sânge de maimuță?”, întrebă Den.
“Cam asta e direcția în care ne îndreptăm, Den, doar că maimuțele nu mănâncă ce mâncăm noi, nu?”
Lăsă un moment să treacă tocmai ca ceea ce afirmase să se așeze și să aibă un nou sens.
“Vrei să spui, mătușă, că tata va avea nevoie regulat de sânge uman?”
“Da, Din, asta ar fi calea cea mai ușoară de urmat și, poate, singura pe termen lung. Dacă nu îi puteți asigura o sursă regulată de sânge uman, va trebui să-i dați cantități mari de sânge de la diverse animale ca să-i supliniți dieta umană. De exemplu, porcii mănâncă cam la fel cu ce mâncăm noi, dar nu consumă suficiente fructe și categoric nu mănâncă… porc.
Presupun că puteți păstra câțiva ‘porci donatori’ doar pentru Heng, și să-i hrăniți special ca să obțineți exact sângele de care are el nevoie și să suplimentați cu sânge de la alte animale, dar asta presupune un mare efort. Ați putea face un cocktail din sânge de găină, capră, porc, câine și pisică și să-l păstrați în frigider, dar nimeni nu a mai făcut asta din ceea ce știu eu… rezultatele ar putea fi neașteptate în cel mai bun caz.
Soluția este mai limpede ca lacrima: sânge uman.
Am verificat probele luate de la taică-tu cel puțin șapte ore mai devreme și totuși dovada era clară.
Tatăl vostru nu are sânge. Deloc! Nici măcar un strop! Am să vă arăt.” Da băgă mâna în geanta ei de umăr și scoase de acolo mușchiul de pământ învelit în frunza de banan. “Asta este mostra de urină a tatălui vostru. Priviți!” Da îi dădu foc. “Focul e un pic pâlpâit din cauza umezelii, dar, uite, nu are nici culoare, așa că nu sunt vitamine, nici săruri, nici nimic altceva în sânge. Tot ceea ce are e apă în venele sale, chiar dacă e roșiatică.
Îi putem lăsa sânge puțin mai târziu dacă vreți și atunci verificăm, dacă vreți. Dar dacă ar fi avut sânge adevărat, mușchiul s-ar fi uscat de tot până acum și ar fi arătat culoare când a ars.
La fel cu piatra,
